Mesajul de Paşti al episcopului Eugen Schönberger

Dragi Fraţi şi Surori în Cristos!

Este un dar deosebit pentru noi faptul că în acest an Orientul şi Occidentul celebrează împreună sărbătoarea Învierii lui Cristos – Paştele, care nu este doar o simplă sărbătoare între celelalte, ci este „sărbătoarea sărbătorilor”. Eu cred, Fraţilor şi Surorilor, că sărbătoarea Paştelui are un mesaj dublu pentru noi: pe de-o parte reprezintă răspunsul pe care viaţa şi ascultarea lui Cristos îl primesc din partea Tatălui, pe de altă parte este o minunată promisiune făcută tuturor celor care urmează exemplul lui Cristos.     

Paştele este, înainte de toate, răsplata ascultării. Cum privim acest lucru în viaţa lui Isus? Intrând în lume a spus: uite Tată, eu vin ca să împlinesc voia Ta…, şi Cuvântul s-a făcut trup şi a trăit sărac între noi. S-a născut într-un grajd, se lasă înrobit de istorie şi de răutatea oamenilor. Toate acestea se întâmplă pentru că aşa doreşte să ne înveţe şi să ne pregătească pentru marea misiune a vieţii noastre: acceptarea dependenţei noastre de Dumnezeu. Alege blândeţea, şi nu agresivitatea, ca lege a faptelor sale, pentru că ştie că Dumnezeu vrea ca înţelepciunea să triumfe nu prin forţă, ci cu dragoste, iar această victorie nu o poate dobândi decât prin înfrângerea pe cruce. Se înclină în faţa voinţei Tatălui. Ar fi putut să-i ceară să-l scutească de moarte, dar nu a făcut-o. Ar fi putut să-i ceară ca Pământul să se transforme în Grădină a Paradisului, unde nimeni nu mai flămânzeşte, dar nu a făcut-o. El, Fiul iubirii, ar fi putut să pună capăt suferinţei şi nu ar fi trebuit să se supună chinurilor, dar nu a făcut-o. Lumea creată de Dumnezeu, pe care păcatul omului prin neascultare a stricat-o, a acceptat-o ca realitate, aşa cum era.

În scrisoarea către Filipeni citim: “S-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce. Pentru aceasta şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume” (Fil 2, 6.8-9). L-a înviat dintre cei morţi. Învierea lui Cristos este răspunsul lui Dumnezeu la dăruirea de sine a lui Cristos, dovedită până la capăt.

În al doilea rând, Paştele este o promisiune pentru toţi cei care urmează exemplul lui Cristos. În Cristos cel înviat, omul învie. Taina mântuirii noastre constă în acea receptivitate cu care Cristos s-a identificat şi cu care toţi ne identificăm din nou prin sacramentul botezului vestit de Cristos. Ne cufundăm în apa morţii şi înviem cu Cristos la o nouă viaţă! Şi atunci se transformă, într-adevăr, în fericire tot ceea ce Isus a spus că este fericire, deşi noi nu l-am înţeles. Aceste cuvinte „fericiţi cei săraci”, fericiţi cei care plâng”, „fericiţi cei cărora le este foame”. „fericiţi cei persecutaţi” ar suna ca nişte insulte în urechile săracilor, înfometaţilor, celor care plâng, persecutaţilor, dacă nu ar exprima victoria lui Cristos asupra deficienţelor firii umane. Cuvintele lui Isus ar părea ca nişte aberaţii din toate punctele de vedere, dacă la pronunţarea lor nu ar fi fost conştient de eliberarea sigură a omului, a cărei garanţie este învierea. Dar ca să fim liberi, Fraţilor şi Surorilor, şi noi trebuie în prealabil să murim pentru noi înşine şi să începem să trăim pentru Dumnezeu. Acesta este Paştele adevărat, care a „împăcat cerul cu pământul, pe Dumnezeu cu omul” (Exultet). Atunci vom fi cu adevărat fericiţi când, asemenea lui Cristos, vom putea să ne contopim prin umilinţă, ascultare, dăruire de sine sinceră cu voinţa lui Dumnezeu. Căci într-adevăr lumea aceasta este frumoasă, însă Dumnezeu pregăteşte o împărăţie mai minunată şi mult mai frumoasă celor care îl iubesc în măreţia învierii.

Mormântul lui Cristos este gol, Cristos a înviat, trăieşte glorificat şi ne aşteaptă acasă în împărăţia Tatălui. În sărbătoarea Paştelui din acest an să mă dăruiesc în întregime Lui.

Cu aceste gânduri le urez dragilor mei Credincioşi şi tuturor oamenilor de bună-credinţă sărbători pascale pline de bucurie şi bogate în haruri.

Sărbătoarea Învierii Domnului, 2014    

† Eugen