Medierea penală

14 iulie 2014 | 0 comentarii

mediere         Noul Cod penal şi noul Cod de procedură penală vin cu o abordare nouă a justiţiei,  realizând trecerea de la accentul pe pedepsirea infractorului la punerea în prim planul procesului penal a victimei şi a posibilităţilor  prin care  se poate remedia răul produs prin infracţiune şi/sau repararea prejudiciului cauzat.

           Medierea, ca procedură de soluţionare amiabilă a disputelor, este reglementată în România încă din 2006, prin Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator. A fost un pas important al reformei în justiţie, de a aduce o nouă perspectivă asupra conflictelor în care sunt implicate părţile, de a schimba o mentalitate clădită pe o structură conflictuală  cu o mentalitate care trebuie sa aibă la bază dialogul şi nevoile părţilor implicate. Astfel, tot mai mult sunt aduse în prin plan părţile disputei, încurajate să dialogheze, să caute soluţii care să fie în acord cu interesele şi nevoile acestora, să găsească o variantă agreată de ambele părţi, care să nu contravină legii, dar care să fie eficientă şi durabilă pentru că a fost asumată de ambele părţi.

           Medierea este o procedură ce poate fi accesată de către părţi atât în faza extraprocesuală, cât şi în etapa procesuală, după ce a fost demarat un proces în instanţă, în orice fază a procesului. În cadrul procedurii de mediere, părţile, cu sprijinul unei persoane specializate, mediatorul: caută soluţiile de rezolvare a diferendului pentru ca în felul acesta să evite sau să stingă un litigiu.

          Medierea poate fi folosită în toate cazurile în care părţile pot dispune de drepturile lor, în care pot negocia şi pot identifica împreună soluţiile de rezolvare. Medierea poate fi folosită atât în cauzele civile, în materia dreptului familiei, malpraxis, dispute între profesionişti, în litigii de muncă, protecţia consumatorului, cât şi în cauzele penale.

          Principiile care guvernează procedura medierii sunt caracterul voluntar, informarea părţilor, autodeterminarea, neutralitatea şi imparţialitatea mediatorului, confidenţialitatea.

        Medierea penală se desfăşoară separat şi distinct de procesul judiciar penal, proces ce priveşte: fapta comisă, încadrarea juridică a faptei, modul de incriminare, probele judiciare ale faptei, vinovăţia penală si individualizarea unei pedepse. Medierea penală este total separată şi total distinctă de procedurile judiciare penale. Are alt rol şi alt scop, are altă ţintă, urmăreşte soluţii total diferite.

           Practicile restaurative îşi propun o punere în prim plan a persoanei vătămate în drepturile şi interesele sale. Victima unei infracţiuni, în noua legislaţie penală, are un cuvânt greu de spus in faţa făptuitorului şi în faţa organelor judiciare, în ceea ce priveşte derularea, suspendarea ori încetarea procesului penal. Puterea procesuală a persoanei vătămate face ca de această persoană să depindă soarta şi direcţia dosarului penal, dar mai mult decât atat situaţia conflictului penal.

       Scopul imediat al medierii penale este soluţionarea amiabilă, printr-o întelegere intervenită între persoanele din conflictul penal.

          Scopul imediat al medierii penale pentru făptuitor este o înţelegere totală, transcrisă în acordul de mediere, acord de mediere ce după caz va duce la încetarea procesului penal dacă e vorba de o infracţiune urmăribilă la plângere prealabilă ori pretabilă împăcării, ori va putea sta la baza deciziei procurorului de a renunţa la urmarirea penală  pentru infracţiunile cu pedeapsa de până la 7 ani, ori la individualizarea unei pedepse mai blânde pentru făptuitor în celelalte infracţiuni.  Scopul imediat pentru făptuitor este eliminarea ori diminuare răspunderii sale penale.

          Scopul imediat pentru persoana vătămată este repararea răului produs. Acest scop personal al său este şi un principiu al medierii penale. În baza acestui scop are loc medierea penală. În baza acestui scop,  persoana vătămată  acceptă medierea. Repararea răului produs înseamnă acoperirea nu numai a prejudiciilor materiale, ci şi a celor morale. Evaluarea prejudicilor o face persoana vătămată, şi doar ea, acceptă o negociere pe evaluarea prejudicilor, aşa cum le consideră ea. Repararea răului produs de faptă poate lua forme diferite. Sume de bani, plata unor terapii, plata unor vacanţe, plata unui bun identic, scuze publice, diverse acţiuni/activităţi impuse de către persoana vătămată făptuitorului, angajamentul făptuitorului de a respecta o limită de proximitate faţă de persoana vătămată, orice înţelegere privată care este considerată de victimă ca fiind mulţumitoare şi corecta  pentru ea – din punctul ei de vedere. Nu din punctul mediatorului de vedere. Soluţia este analizată şi discutată doar dacă i se pare persoanei vătămate înţelegerea corespunzătoare la conflict.

Sursa: Ghid de mediere penală

Coord. Cristi Danileţ

A.Szabo, I.Dedu, A. Răduţ

—————————————————————————————–

Uniunea Naţională a Mediatorilor din România – Filiala Satu Mare

0752 026 118 – 0740 463 232

 Str Mihai Viteazu nr. 12, Biroul 4, Satu Mare

centruldemedieresatumare@yahoo.com

 Alege medierea! Economisești energie, timp și bani!

 

Etichete: , , , , ,

Categorie: Publicitate

Responsabilitatea juridică a comentariilor revine în totalitate autorilor, care își asumă în întregime și consecințele legale

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

  • RSS
  • Facebook
  • Google+
  • LinkedIn
  • YouTube
  • Pinterest