Avalanşa de gurişti şi guriste care prestează „cântece populare” a luat proporţii halucinante atât pe posturile naţionale TV cât şi pe cele locale. Nimeni nu-şi poate explica de unde acest şuvoi de folclor, de melodii, nemaiauzite până acum.
Nici Sătmarul nu a scăpat de o astfel de urgie. Vedem la TV cântăreţe smerite, îmbrăcate într-un soi de costul popular ciudat, fardate violent şi cântând strident, povestind despre frumuseţea folclorului nostru. Nu mai contează că melodiile pe care le cântă, fabricate în „studiouri specializate”, cu 200 de lei bucata, sunt o mixtură indigestă de lălăituri penibile, cum nimeni nu se miră cum de în folclorul codrenesc de pildă au început să apară cântece despre…cum trec minutele!
Vraja aceasta liricoidă ar putea fi risipită într-o clipă dacă realizatorii le-ar pune „mesagerilor folclorului autentic” o simplă întrebare: dacă pot spune de unde au cules aceste cântece. Şi atunci – dacă sunt sinceri – ei vor spune că de fapt, melodia este fabricată într-un studio din Carei, Satu Mare ori Cluj iar versurile aparţin chiar cântăreţului!
Oameni buni, atenţie la aceste E-uri „populare”. Ele sunt mai toxice decât vinul falsificat din supermarketuri. Dar dacă după vinul artificial te doare capul a doua zi, muzica asta infectă îţi provoacă migrene, instantaneu.