”Am început ca actor de Satu Mare ca să ajung actor de Bucureşti. Asta nu înseamnă că ce mi s-a întâmplat la Satu Mare a fost nasol. Nu! M-a făcut să fiu cel care sunt acum la Bucureşti. E foarte important să fii cu picioarele pe pământ şi să apreciezi ce ţi se dă în acel moment. Să fii deschis la chestia asta.
Înainte să vin în Bucureşti făceam naveta de la Satu Mare să vin la castinguri. Pe banii mei. Ca să-ţi spun că abia al 37-lea casting l-am luat? Da! Aş fi putut zice după zece încercări, „Bă, eşti prost, stai acasă“. Nu! Ziceam că n-a fost atunci să fie, n-am fost destul de pregătit. Am dat vina un pic pe mine. Am avut şi un noroc, astfel vina ziceam că e exclusiv a mea. „Mă vor descoperi ei!“ (n.r. – râde). Nu m-am dat bătut! Şi am mai învăţat ceva. Aveam impresia despre mine că pot face orice, oricând. Mare greşeală! Mare greşeală! Poţi face orice dacă ai oamenii potriviţi în jurul tău. În orice meserie e valabil, dacă cei din echipa ta îşi fac treaba tu ai relaxarea să faci doar felia ta. „Luminile sunt puse bine? Camera e la locul ei? Dar oare intră ăla când spun eu să intre?“ Nu, fără astea. Tu trebuie să îţi faci treaba. Eu sunt un norocos. Am ajuns, nu din prima, după ani, etapă cu etapă, atât în teatru, cât şi în televiziune, să am parte de aceşti oameni”, a afirmat Pavel Bartoș.
„Şcoala provinciei“ l-a format pe Pavel Bartoş
”Cu mândrie o spun, cred enorm de mult în „şcoala provinciei“. Acum ies din facultate sute de actori, nu se găsesc locuri pentru fiecare în Bucureşti. Şi pierd ani din viaţă. Tot timpul am zis, mergeţi spre provincie! Faci roluri mari, pui carne pe tine, să te dai cu capul de pereţi, să vezi ce înseamnă să joci în frig, în ploaie, să n-ai contextul cel mai potrivit. Îţi pui întrebări şi încerci să le rezolvi. Atunci o să fi pregătit pentru Bucureşti. Se întâmplă nişte lucruri extraordinare în provincie, ca teatru. Mai nou, acum, oameni din Bucureşti îşi doresc să se ducă să joace în provincie. Există regizori care merg acolo sau teatre extraordinare. Nu mai dă Bucureştiul ora exactă. Eu tot timpul mă bucuram că mi se întâmpla ceva mai bun. După Satu Mare a venit Timişoara. Apoi Bucureşti. Dar niciodată nu mi-am fixat scopuri de-astea fantasmagorice”, a mărturisit Bartoş.