O microintreprindere este o persoana juridică română care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) a realizat venituri, altele decât cele obţinute din desfăşurarea activităţilor, prevăzute la art. 48 alin. (6) din Legea nr.227/2015 ( respectiv activităţi în domeniul bancar, în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, cu excepţia persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii, în domeniul jocurilor de noroc, activităţi de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor petroliere şi gazelor naturale);
b) a realizat venituri, altele decât cele din consultanţă şi management, în proporţie de peste 80% din veniturile totale;
c) a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 100.000 euro. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel valabil la închiderea exerciţiului financiar în care s-au înregistrat veniturile;
d) capitalul social al acesteia este deţinut de persoane, altele decât statul şi unităţile administrativ-teritoriale;
e) nu se află în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în registrul comerţului sau la instanţele judecătoreşti, potrivit legii.
Cotele de impozitare pe veniturile microintreprinderilor sunt:
a). 1% pentru microîntreprinderile care au peste 2 salariaţi, inclusiv ;
b). 2% pentru microîntreprinderile care au un salariat;
c). 3%, pentru microîntreprinderile care nu au salariaţi.”
Pentru persoanele juridice române nou-înfiinţate, care au cel puţin un salariat şi sunt constituite pe o durată mai mare de 48 de luni, iar acţionarii/asociaţii lor nu au deţinut titluri de participare la alte persoane juridice, cota de impozitare este 1% pentru primele 24 de luni de la data înregistrării persoanei juridice române, potrivit legii. Cota de impozitare se aplică până la sfârşitul trimestrului în care se încheie perioada de 24 de luni. Aceste prevederi se aplică dacă, în cadrul unei perioade de 48 de luni de la data înregistrării, microîntreprinderea nu se află în următoarele situaţii:
– lichidarea voluntară prin hotărârea adunării generale, potrivit legii;
– dizolvarea fără lichidare, potrivit legii;
– inactivitate temporară, potrivit legii;
-declararea pe propria răspundere a nedesfăşurării de activităţi la sediul social/sediile secundare, potrivit legii;
-majorarea capitalului social prin aporturi efectuate, potrivit legii, de noi acţionari/asociaţi;
-acţionarii/asociaţii săi vând/cesionează/schimbă titlurile de participare deţinute.
Condiţia privitoare la salariat se consideră îndeplinită dacă angajarea se efectuează în termen de 60 de zile inclusiv de la data înregistrării persoanei juridice respective. Definirea termenului de salariat se regăseşte la art.51, alin.(4) din Legea nr.227/2015.
În cazul în care în cursul anului , numărul de salariaţi se modifică , cotele de impozitare de mai sus se aplica în mod corespunzător , începând cu trimestrul în care s-a efectuat modificarea, potrivit legii.
Dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 100.000 euro sau ponderea veniturilor realizate din consultanţă şi management în veniturile totale este de peste 20% inclusiv, aceasta datorează impozit pe profit, începând cu trimestrul în care s-a depăşit oricare dintre aceste limite. Limitele fiscale prevăzute mai sus se verifică pe baza veniturilor înregistrate cumulat de la începutul anului fiscal.”
Contribuabilul, persoană juridică nou înfiinţată precum si cea care depăşeşte plafonul de 100.000 euro/ ponderea veniturilor din consultanţă şi management este de peste 20%, are obligaţia să comunice organelor fiscale competente aplicarea/iesirea din sistemul de impunere pe veniturile microintreprinderilor , prin completarea şi depunerea Declaraţiei de înregistrare fiscală/declaraţie de menţiuni pentru persoane juridice şi alte asocieri fără personalitate juridică, în termen de 30 de zile de la data producerii acestora. Prevederile Legii nr.227/2015, modificată prin OUG nr.50/2015 intră în vigoare începând cu 1 ianuarie 2016.