Reporter: Este un atu sau un handicap să purtați numele Enătescu?
Emilia Enătescu: Este un atu, dar uneori este și un handicap. Numele Enătescu este meritul tatălui meu, Virgil Enătescu, care a ajuns ceea ce a ajuns prin foarte multă muncă. Să ajungi academician înseamnă recunoașterea unei munci grele și deosebite. Pe de altă parte, Satu Mare fiind un oraș mic, tot timpul a trebuit să am grijă ce fac și cum fac. De mică mi se spunea că nu pot face una sau alta – să merg să fur caise cu ceilalți copii din cartier, de exemplu – pentru că eram cine eram. Orice lucru negativ aș fi făcut s-ar fi auzit în oraș că fiica lui Enătescu a făcut aia sau aialaltă. Niciodată nu s-a auzit așa ceva pentru că am fost un om integru, un om de cuvânt și niciodată nu mi-am făcut de rușine numele și nu mi-am dezamăgit familia. Familia Enătescu a însumat 24 de medici, tradiția asta o duce mai departe fratele meu. Am avut în familie și un avocat, eu sunt al doilea.
R: De ce intră avocații în politică, având în vedere că 80% dintre parlamentari sunt avocați?
E. E.: Probabil că printre cei 80% dintre ei sunt mulți juriști, nu neapărat avocați. Dar eu cred că mulți n-au profesat în viața lor. Pentru că una este să ai obținută o diplomă, să fi terminat o facultate de drept – și altceva să fi muncit efectiv în acest domeniu. Și în momentul în care vezi ce legislație stufoasă avem, care se mai și schimbă de la o zi la alta…
R: Dacă tot avem atât de mulți juriști parlamentari, legile noastre n-ar trebui să fie ”brici”?
E. E.: Da, ar trebui. Din păcate, fiecare partid care a venit la guvernare a vrut să arate că este mai bun decât precedentul și atunci au făcut alte legi. În plus, adesea ne trezim că avem legi elaborate de Parlament care au norme de aplicare făcute de Guvern care nu au nici în clin nici în mânecă cu legea respectivă.
Mai sunt și alte lucruri pe care nu pot să le-nțeleg: sunt legi existente care nu s-au aplicat de ani de zile pentru că nu există norme de aplicare. Aici este și celebra lege a salarizării unitare din 2010. E clar că undeva este o problemă în lanțul de comunicare dintre Guvern și Parlament.
R: Cum vă veți descurca cu penalii din parlament dacă ajungeți deputat?
E. E.: Fiind de profesie avocat, nu o să-mi pot permit să lansez acuzații asupra colegilor. Mă voi simți exact ca-n timpul în care îmi exercit profesia la tribunal.
R: Ce veți face în cazul în care va trebui să votați pentru ridicarea imunității unui parlamentar?
E. E.: Cu siguranță voi vota pentru ridicarea imunității. Din punctul meu de vedere, doar justiția este în măsură să analizeze un caz pe probe concrete și certe. Din punctul meu de vedere, trebuie să-i lăsăm pe judecători să-și facă treaba. Nu putem toți să ne pricepem la toate. Comisia parlamentară doar se uită la niște documente și nu știu cum analizează pericolul social al faptei, nu știu în ce măsură au mai analizat la viața lor astfel de cauze penale, darămite să se mai și pronunțe în privința lor!?
R: Ce politicieni v-au dezamăgit de-a lungul timpului?
E. E.: Cea mai mare dezamăgire a fost Călin Popescu Tăriceanu. A obținut cea mai mare funcție ca membru PNL, a fost prim-ministru din PNL, a avut mandate de deputat și senator – toate ca reprezentant al PNL. Ori, este jenant să-ți faci o formațiune separată, ruptă din PNL, doar dintr-un interes personal de președinte al Senatului, un interes atât de mărunt, să îți faci un partid propriu de oportuniști care doresc doar să rămână la guvernare. Păi, 24 de ani a fost omul PNL-ului și dintr-o dată și-a dat seama că-n PNL este dictatură, că PNL nu mai este bun. Este doar un oportunist care stă cu mâna întinsă la PSD, atât.
Totodată m-a dezamăgit, la nivel local, Ovidiu Silaghi. L-am cunoscut în ianuarie 1990. L-am știut ca fiind un liberal convins, iar în 2014, prin trecerea la PSD – adică tocmai la inamicul nostru de moarte politic! -, m-a dezamăgit urât. A trecut la PSD când deja acel partid își nominalizase candidat pentru Colegiul 2, în persoana lui Ciprian Ardelean. A candidat pentru PSD, a luat mandatul și a plecat apoi la ALDE. Asta spune multe despre persoana lui Ovidiu Silaghi.
R: Care este idolul dvs. politic?
E. E.: Sunt mai mulți. Când am intrat în PNL, în ianuarie 1990, am dat de seniorii din PNL Satu Mare care mi-au povestit ce a însemnat pentru ei liberalismul. I-am întâlnit pe Petru Zeicu, pe domnii Crăciun, Borleșteanu, Popdan, Ghițescu. Am învățat ce înseamnă partidul, puteam să iau cuvântul chiar dacă aveam 18 ani. M-am simțit ca un personaj dintr-un roman istoric din perioada interbelică. Aveam în cap istoria militară a bunicului meu, locotenent-colonel în divizia de blindate în al doilea război mondial, istoria regelui o știam de la bunicul din partea mamei. Iar la PNL aveam o continuare cu o istorie politică în care conta demnitatea omului politic care s-a sacrificat pentru țară – și așa am învățat că la fel trebuie să facem și noi. Seniorii PNL Satu Mare credeau în așa ceva, ne spuneau că ”voi sunteți tinerii și trebuie să duceți mai departe România în același spirit” – și ei chiar vorbeau serios.
R: Să înțeleg că ați stat la aceeași masă cu Ovidiu Silaghi care a dus mai departe România într-un spirit pe care nu-l analizăm acum. Timp de 26 de ani ați stat în rândul doi, nu ați cerut acele funcții politice în care a ajuns Silaghi. De ce candidați acum în 2016?
E. E.: În anii ’90 am urmat o facultate la București și am revenit la Satu Mare abia în 1996. Au fost și ani în care am fost dezamăgită de PNL, dar nu am plecat la alt partid. Știam că lucrurile vor reintra în normal. Am decis să-mi fac o carieră și acum a venit momentul în care mi-am spus că pot să fac ceva. Am ajuns la maturitate politică, am dobândit o experiență de viață și profesională. Când mă refer la experiența de viață, vorbesc despre comunicarea cu oamenii și despre cunoașterea mai profundă a problemelor lor. Am realizat că din postura mea de avocat nu pot să rezolv decât o mică parte din problemele lor și am decis să candidez pentru a veni în sprijinul mult mai multor oameni. Și asta pot s-o fac doar din Parlamentul României. Vreau să-mi reprezint județul cu demnitate, așa cum îmi reprezint clientul în fața instanței.