Văgaş (jud SM) – satul uitat, văzut prin ochii unui drumeț
Văgaş are ca inteles literar, despicatura, raritura si provine din activitatea exploatarii lemnului. Un sat care s-a format acum cca 150 de ani din muncitori forestieri veniti de prin Cehia si Slovacia si care si-a trait apogeul in anii 1940 – 1950 cand acolo locuiau in jur de 100 de familii.
Cateva articole sporadice in presa satmareana, niste cioturi pe Wikipedia si cateva poze pe Google Earth care acum nu mai sunt, ne-au impulsionat sa ne promitem ca vom vizita candva aceste locuri, si acest timp a venit intr-o zi trista, la rascrucea anotimpurilor Iarna – Primavara.
O rascruce de drumuri din Tarna Mare si un indicator ne indreapta pasii catre Văgaş, trecand lin printr-o perdeaua de padure ce separa cele doua sate, insotiti de susurul lin al Vaii Morii.
Gasim Văgaşul la iesirea din padure, cu poienile lui in care vedem un amestec intre actualitate ( spatii pt pasunat, doua dependinte ) si trecut, zone peste care timpul a lovit implacabil si peste care codrul osenesc vine si pune incet stapanire.
Nostalgia si tristetea te lovesc implacabil cand vezi casele parasite si la gandul ca acum cateva zeci de ani aceste locuri palpau si erau pline de viata, iar cerul trist ne-a acompaniat aceste stari.
Insa la final, pentru faptul ca am venit cu sufletele curate si deschise, Văgaşul a facut o despicatura intre nori, prin care ne-a trimis o raza de soare sa ne mangaie obrajii in semn de multumire ca l-am vizitat si ne-a umplut sufletele cu caldura si speranta. Am lasat Văgaşul in urma si tristetea la fel. Văgaşul va asteapta si pe voi…
Locația satului Văgaş, in partea de nord a județului Satu Mare
Traseul din localitatea Tarna Mare, cca 3 km, traseu lejer pe drum forestier
Punctul de pornire, la rascrucea de drumuri din Tarna Mare
Ieșind din Tarna Mare și intrând în pădure
Valea Morii susurând prin pădure pe lângă drumul către Văgaş
Casă și adăpost pentru animale care se pare că mai sunt folosite în sezonul de pășunat
Trecerea timpului pare că aici încă nu a învins
Codrul oșenesc vine și pune încet stăpânire, primii ocupanți fiind tufele de spini
Privind de pe o colină spre vatra satului Văgaş. Totul pare înghițit de pădure și timp
Crucea și locația fostei biserici
Crucea de fier, probabil ultimul lucru care va dăinui în amintirea satului Văgaş
Aici se pare că a fost cândva o casă
Soarele mângâindu-ne obrajii la plecarea din Văgaş
