Ministerul Sănătății, prin Institutul Național de Sănătate Publică, a dispus, încă din 1 noiembrie 2019, direcțiilor de sănătate publică din județele Botoșani, Maramureș, Satu Mare, Suceava și Tulcea intensificarea activității de supraveghere a difteriei, urmare a comunicărilor identificate privind evoluția unor cazuri de îmbolnăvire prin difterie în Ucraina.
Medicii de familie și spitalele din zonă sunt obligați să anunțe la DSP orice caz suspect, pentru a fi făcută anchetă epidemiologică. De asemenea, Ministerul Sănătății a cerut verificarea situației în ceea ce privește vaccinarea pentru difterie, în condițiile în care singura modalitate de prevenire a acestei boli extrem de contagioase este vaccinarea, și „să fie identificate zonele cu o mai slabă acoperire pentru a interveni cu acțiuni de recuperare la vaccinare a copiilor”.
,,Ministerul Sănătăţii a cerut INSP să distribuie prin direcţiile de sănătate publică tututror medicilor de familie şi unităţilor sanitare din judeţe definiţia de caz pentru difterie, precum şi obligaţia de a informa imediat telefonic asupra cazurilor suspecte la DSP judeţeană, care va raporta cazul la INSP-CNSCBT şi va demara ancheta epidemiologică”, se arată în comunicatul MS.
Reamintim că Ministerul Afacerilor Externe a informat cetăţenii români care se află, tranzitează sau doresc să călătorească în Ucraina că au fost confirmate cazuri de difterie în acest an în regiunile Zakarpattia şi Chernivtsi, care se învecinează cu judeţele din nordul României.
Ce este difteria
Difteria este o boală infecţioasă acută, transmisibilă, provocată de Corynebacterium diphteriae, care rămâne la poarta de intrare, se multiplică şi determină fenomene locale (edem şi false membrane) şi elaborează o toxină care difuzează în organism, determinând fenomene toxice la distanţă, în diferite organe.
Poarta de intrare este reprezentată de mucoasele faringoamigdaliană (96-98%), laringeană (l-2%), nazală (0,5%) – excepţional
conjunctivală, genitală, pielea lezată, urechea -, unde toxina produce edem şi hiperemie ce sunt frecvent urmate de necroză epitelială şi inflamaţie acută; coagularea exsudatului dens fibrinopurulent produce o pseudomembrană, de culoare alb-gălbuie spre brună, alcătuită din 3 straturi: stratul I cu detritusuri celulare, stratul II cu fibrină şi stratul III format din leucocite, bacili difterici şi celule moarte; este foarte aderentă de ţesuturile subjacente.
Sursa de infecţie – bolnavul cu formă tipică (contagios înainte de debutul clinic, timp de 10-30 zile, uneori în convalescenţă până la 3 luni; antibioticele scurtează perioada de contagiozitate), bolnavul cu formă atipică si purtătorii aparent sănătoşi (1-5% din populaţie), faringieni, nazali; sunt de obicei persoane cu infecţii ale căilor respiratorii superioare. Indicele de contagiozitate variază în jurul valorii de 20%; copiii sub 6 luni, născuţi din mame imune, nu se îmbolnavesc. Receptivitatea la infecţie este maximă între 2 şi 5 ani şi scade treptat până la vârsta adolescenţei, fie ca urmare a vaccinării, fie ca o consecinţă a infecţiei naturale.