Victoria Rusu, cunoscută ca lelea Victoria de la gară din Marna, a trecut la cele veșnice. Lelea Victoria a fost o mare păstrătoare a tradițiilor moțești și s-a remarcat, de-a lungul anilor, împreună cu grupul din Marna, la mai multe evenimente folclorice atât în țară, cât și în străinătate. Ușa ei era mereu deschisă pentru oricine. A fost o persoană care s-a implicat în viața comunității, fiind mereu veselă, neîntrecută în strigături, denumite local descântece, în glume, dar și atunci când venea vorba de dansul tradițional.
Victoria Rusu s-a născut în 1942, în Luncani, în timpul când familia ei, ce a provenit din Mărișel, jud. Cluj, a fost refugiată acolo. În 1945, familia ei s-a reîntors în satul Marna, iar după ce s-a căsătorit a lucrat împreună cu soțul ei, de-a lungul a câteva decenii, în cadrul CFR, la halta Marna. Lelea Victoria și soțul ei au dat viață haltei Marna, iar oricine trecea pe acolo fie el conductor, călător ori sătean era omenit cu câte un pahar de pălincă sau cu o plăcintă moțească. După pensionare a continuat să locuiască la gara din Marna, până cu puțin timp în urmă, când s-a îmbolnăvit.
Familia și apropiații au dorit să îi respecte ultima dorință, aceea de a i se cânta Țarina Abrdului în „dealul” dinspre cimitir. Firea ei veselă reise și din strigăturile sale: „Ș-atunce când oi muri/ Hie popa dac-a hi/ Hie ceterași v-o tri.”, „Ș-așa zîc muierile/ Că mn-am băut găinile/Da, io, de m-oi mânia/ Și cocoșu mi-l-oi bea.”
