O fotografă din Satu Mare a reușit să își transforme pasiunea în sursă de venit: ,,Dacă pui suflet, poți face și din nimic ceva wow”, spune Oana Tarța. Sătmăreanca se declară extrem de fericită și vorbește despre jobul ei mereu cu zâmbetul pe buze: „Nu am niciodată sentimentul că mă trezesc dimineața cu un gust amar pentru că trebuie să merg la lucru, chiar pot să spun că sunt happy și am o viață faină”.
Totul a început odată cu nașterea fetiței ei, povestește sătmăreanca Oana Tarța.
„Pasiunea aceasta care a devenit job am început să o practic după ce am născut-o pe fiica mea, Alma, care acum are 12 ani și atunci am început mai serios să mă ocup de fotografie și mi-am dat seama că îmi plac foarte mult copiii și iubesc să îi fotografiez”, a spus Oana Tarța.
Oana spune că mereu a fost pasionată de tehnică, mereu a fost atrasă de latura reală și, de asemenea, o atrăgeau mereu aparatele foto vechi pe film.
„M-am și angajat în Cluj la un laborator foto să văd cum se prelucrează într-adevăr fotografiile și cumva înainte să o am pe Alma cu vreo trei ani, deci acum vreo 15 ani mi-am descoperit pasiunea pentru fotografie”, a adăugat Oana.
Terminând la liceu un profil real, îi plăcea foarte mult matematica, dar, în același timp, îi plăcea și să deseneze, să picteze, să creeze haine, să combine materiale și culori. Astfel, a ajuns la concluzia că această parte a artelor vizuale îmbină foarte bine latura reală cu cea artistică și și-a dat seama că asta e ceea ce îi place.
„Iubesc să fotografiez copii, îmi plac oamenii, natura e frumoasă și ea, dar cu oamenii e altceva, de ei trebuie să te apropii, prin aparat surprinzi momente unice, natura e de asemenea unică însă în fiecare primăvară vezi un copac înflorit, dar copilul nu va mai fi niciodată la aceeași vârstă sau fix în momentul acela la fel, cumva se transformă. Îmi place să transmit emoție și ei îmi transmit la rândul lor mie emoție. Îmi place mult să fac portretele, îmi plac pozele alb negru, dar nu cu copiii. Pe sora mea, de pildă, care e actriță, îmi place să o pozez alb negru pentru că poate să transmită mai multe trăiri, mi se pare că alb negru evidențiază mai mult, dar la copii nu mi se pare că se potrivește, acolo îmi pace să fotografiez color pentru că ei sunt colorați”, a precizat artista.
Fotografa povestește că o poate inspira orice: o nuanță, o culoare sau chiar o stare.
„Pentru decorul pe care l-am făcut acum, am cumpărat o lampă și de la culoarea ei a pornit tot decorul. Fac totul fix cum îmi place și cum mă gândesc eu, nu stau să mă uit ce se poartă, ce e la modă”, a adăugat sătmăreanca.
Oana spune că pe parcursul timpului a fost inspirată de fotografiile vechi a le străbunicilor ei.
„Mai de mult pozele erau retușate cu un fel de pix, deci după ce era gata fotografia, artiștii îi înfrumusețau pe oameni, le făceau gene, îi machiau. Îmi plac mult pozele vechi, la început am încercat să fotografiez în acest stil, dar nu merge pentru toată lumea, e destul de complicat”, a precizat fotografa.
Stilul ei este unul foarte colorat și a reușit să îl dobândească făcând doar ceea ce îi place, învățând să fie mereu varianta ei cea mai bună.
„Mă uit la pozele făcute de mine mai de mult, sunt unele care îmi plac super mult, altele care nu, tot evoluăm, trebuie să învățăm să fim mereu varianta noastră cea mai bună și atunci tot ne cizelăm stilul, fiecare e unic, fiecare are un stil al lui”.
Prin fotografie, spune Oana, intri în sufletul omului, iar el îți dă cumva o parte din el, e un fel de comunicare: ,,Ca fotograf imortalizezi clipa și creezi amintiri pe viață”.
„Totul ține de gust, ai nevoie de experiență, cu timpul faci lucruri din ce în ce mai bune, nu poți din prima să faci lucruri de calitate, ai nevoie de accesorii sau de aparate scumpe. Fără experiență nu ai cum să te naști bun, în nici un caz, dar susțin că fotografia e o chestiune de gust, ce îmi place mie poate să nu placă la altul”.
„Te uiți la alții, clar, umbli la cursuri, dar până la urmă oricum faci cum crezi tu, îți lași amprenta, mie îmi plac foarte mult rușii în fotografie, sunt foarte buni, ăsta este adevărul. Mie nu îmi place nimic ce nu este natural, dacă tu nu îți recunoști copilul în fotografia realizată, dacă duci la extrem editatul nu înseamnă că ești un fotograf bun. Dacă clientului tău îi transmiți starea aia că wow ce fain a fost totul e perfect, el trebuie să fie mulțumit, nu trebuie să placi la toată lumea”
Pe lângă decoruri și experiența ta ca fotograf, ca ședința să iasă de minune, subiectul trebuie să se simtă în largul lui în fața camerei, mai spune sătmăreanca.
„Cum am lucrat cu atât de mulți oameni, Căsuța Moșului m-a ajutat foarte mult, acolo au fost mii de copii, mi se pare că în foarte scurt timp nu prea am avut probleme de genul acesta, în foarte scurt timp pot să fac și persoane adulte și copil să se simtă super în largul lor, vorbesc super mult, râd, fac tot felul de glume, încerc să îi fac să simtă că dacă au venit la mine nu trebuie să stea cumva anume, nu îi pun în poziții. Pusul în poziții mi se pare groaznic, ca și cum ai strica toată chestie, lasă omul să se comporte natural! Eu trebuie să fac poze, nu el trebuie să stea, eu trebuie să îl scot în evidență. Am avut și copii cu probleme unde am aloc mai mult timp pentru a scoate câteva fotografii bune, m-am jucat, mi-am scos toate accesoriile, am familii cu copii speciali care au venit de mai multe ori pentru că au fost mulțumiți. De exemplu pe un nou născut poate durează zeci de minute să îl pui într-o poziție, nu e simplu, cumva degeaba mergi la cursuri dacă nu ai experiență și sute de copii”.
Reporterii PortalSM au întrebat-o pe talentata sătmăreancă care este fotografia care îi este cel mai aproape de suflet.
„Am o fotografie cu Alma, fetița mea, cu un batic pe cap. Poza e făcută în mașină, veneam de la mare, era o căldura infernală, mașina nu avea aer condiționat, eram cu părinții și sora mea și am pus în spate, pe geam niște materiale ca să nu bată soarele. Alma era foarte încălzită, era fiartă și i-am pus un batic în cap, stăteam toate trei în spate și sora mea i-a ținut Almei baticul. Îmi place mult cum e acea fotografie, îmi place cum Alma era super inocentă, are așa o chestie care cumva mi-a rămas la suflet. Nu e obligatoriu să ai nici cel mai sofisticat decor, nici cel mai wow costum ori aparat. Dacă pui suflet, poți face și din nimic ceva wow”, a mărturisit Oana Tarța.
