Trebuia să se facă profesoară de Arte Meșteșugărești, dar a ales să educe copiii în cadrul unei asociații unde se predau tehnici vechi, cum ar fi pâslarea lânii, olăritul, înșirarea mărgelelor sau împletitul coșurilor. Ea este Eniko Nezezon, sătmăreanca ce transformă lâna în adevărate obiecte de artă.
„Pâsla spre exemplu este ceva ieșit din comun, este o tehnică foarte veche de a crea o nouă materie din lână pieptănând-o cu multă muncă. Am auzit că în Ungaria, respectiv în Nagyudvar, un oraș de lângă Debrecen, este o școală care are o secție de acest gen și m-am orientat spre acea direcție. Am terminat un curs de doi ani acolo, din 2005, și așa m-am îndrăgostit de această materie”, povestește Eniko Nezezon.
Sătmăreanca se ocupă de acest domeniu aproximativ de 15 ani, dar nu a activat încontinuu.
„Zile întregi îmi ia, iar când copiii erau mici timpul nu îmi permitea, pe lângă nu aveam nici atelier, de 15 ani tot predau, dar atelier am doar de un an de zile, am modificat garajul, iar acolo este locul meu. Dacă mă uit la un colier care are 15 biluțe, cu toate că biluțele sunt cel mai simplu de făcut, tot îți ia foarte mult. Când intru în atelier, lucrez cam 10 ore, nu merge nimic repede, totul e doar handmade, mașina de dărăcit ne ajută doar la prepararea materialului înainte de a fi pâslat”, a spus Eniko.
Pâslarea lânii este un domeniu extraordinar, unde poți să te joci atât cu felurite forme, cât și cu o mulțime de culori, spune Eniko.
„Eu și predau această tehnică, pâslarea lânii, iar multe idei am încercat să le fac cu copiii, multe idei le-am inventat cu ei, m-au ajutat foarte mult, e o zonă foarte creativă, un domeniu extraordinar unde de fapt poți realiza orice. Ce fac eu este doar o mică parte din ceea ce poți realiza în acest domeniu”, a adăugat Eniko.
Lâna pe care o folosește este una specială, foarte fină, numită Merinos Australian.
„Foarte mult contează unde sunt ținute oile, ce mănâncă, ce fel de soi sunt, deoarece fiecare rasă are blana altfel, oile ținute în România nu au blana atât de potrivită pentru bijuterii precum lâna pe care o folosesc eu care este aproape atât de moale ca mătasea. Lâna din România o folosesc pentru lucrurile mai rezistente precum papuci sau covoare. Lâna din străinătate se cumpără la un preț imens, e ca aurul. E o treabă migăloasă, o floricică de exemplu o concep într-o oră, deci o pereche de cercei o fac în două ore, să nu uităm că apoi urmează vopsirea lânii”, a explicat Erika.
Până ca lâna să ajungă la forma sa finală, pe care o vedem la târguri, trece prin mai multe etape.
Mai exact, înainte de a fi pâslată, după ce se taie de pe oi, lâna trebuie spălată, apoi uscată, puțin pieptănată, iar mai apoi se pune la mașina de dărăcit.
„Folosim apă caldă și săpun și cu mâna noastră o frământăm, mângâiem și presăm lâna ca să devină așa cum o vedeți, este foarte spectaculos cum se face, copiilor le place foarte mult. De obicei în târguri când este vreme bună fac și prezentări ca lumea să vadă cum se face. Din blana pufoasă pe care o folosim, devine cu această tehnică de prelucrare o nouă materie care de obicei este atât de dură încât nici nu se poate tăia, atât de rezistenta este. Așa s-au făcut pe vremuri cizmele, botoșeii, pălăriile”, a spus sătmăreanca.
În primă fază, oamenii nu înțelegeau despre ce este vorba. Acum însă reacțiile au devenit pozitive, spune Eniko.
„Nu am fost prezentă la fiecare târg doar cu aceste creații, eu mai lucrez și cu ornamente din flori uscate, care este de asemenea de mult o pasiune de a mea. Am studiat ikebana, arta tradițională japoneză a florilor, deci 15 ani nu am fost prezentă în fața marelui public doar cu produse din lână, dar așa am observat că sătmărenii răspund foarte pozitiv obiectelor din lână. Cei ce cunosc ce presupune această muncă apreciază, am primit foarte multe reacții pozitive și se întorc, cei care au făcut produsul cadou mi-au spus că cei care l-au primit au fost foarte surprinși”, a afirmat Eniko.
