Vineri, 16 februarie, pe agenda ședinței de Guvern se află un memorandum privind relocarea în afara zonelor urbane a unor penitenciare. Printre acestea se numără și Penitenciarul Satu Mare.
În sistemul administrației penitenciare, astfel de unități de detenție amplasate în mijlocul unor zone urbane, pentru care se apreciază necesară relocarea și a căror situație este prezentată în detaliu în anexa la prezentul memorandum, sunt: Penitenciarul Oradea, Penitenciarul Satu Mare, Penitenciarul Târgu Mureș, Penitenciarul Iași, Penitenciarul Ploiești, Penitenciarul Timișoara, Secția Exterioară Cluj din cadrul Penitenciarului Gherla.
Potrivit memorandumului, amplasarea închisorilor în mijlocul zonelor urbane generează o serie de probleme și riscuri, atât pentru comunitatea locală, cât și pentru poliția penitenciară. Printre acestea, se numără:
1. Dificultăți în asigurarea condițiilor de detenție corespunzătoare: dimensiunile reduse ale spațiilor de deținere în mediul urban pot reprezenta un obstacol major în îndeplinirea standardelor legale pentru condițiile din închisori. În primul rând, limitările de spațiu conduc adesea la supraaglomerare, ceea ce poate afecta igiena, sănătatea și bunăstarea deținuților. Lipsa spațiului adecvat poate face dificilă furnizarea facilităților și serviciilor esențiale, cum ar fi accesul la aerisire, lumină naturală și recreere. De asemenea, spațiile mici pot crea un mediu tensionat și aglomerat, afectând atât relațiile interpersonale între deținuți, cât și interacțiunea cu personalul penitenciar.
2. Riscul de evadare: Din perspectiva siguranței locurilor de deținere remarcăm faptul că zona urbană aglomerată și densitatea populației creează un mediu favorabil pentru tentativele de evadare. Infrastructura complexă a orașelor poate contribui la crearea unor premise favorabile sustragerii de la regimul de detenție și oferă persoanelor aflate în stare legală de deținere mai multe posibilități de a se ascunde sau de a fugi în cazul unei evadări.
3. Comunicarea neautorizată: Amplasarea închisorilor în zonele urbane facilitează comunicarea neautorizată între deținuți și persoanele externe. Telefoanele mobile și alte dispozitive electronice sunt adesea folosite pentru a coordona activități ilegale sau pentru a planifica evadări, subminând securitatea sistemului penitenciar. Sistemele destinate blocării și întreruperii radiocomunicațiilor în perimetrele unităților, a căror implementare a fost reglementată prin Legea nr. 374/20231, pot impacta funcționarea normală a rețelei de comunicații, atât din penitenciar cât și din proprietățile învecinate. Astfel, amplasarea închisorilor în zone izolate reduce riscul de interferență cu rețelele de comunicații din jur și minimizează potențialul de daune pentru rezidenții din apropiere. Prin amplasarea închisorilor departe de zonele dens populate, măsurile de blocare a semnalelor radio pot fi direcționate mai precis, asigurând că doar frecvențele necesare sunt perturbate în cadrul locului de deținere.
4. Siguranța locului de deținere: Proximitatea închisorilor față de comunitatea locală externă poate pune în pericol siguranța unității penitenciare, prin accesul necontrolat al indivizilor din exterior.
Aceste probleme evidențiază necesitatea urgentă de a aborda locația închisorilor și de a găsi soluții alternative care să asigure o mai bună protecție a societății și a personalului penitenciar.