Stropitul fetelor în a doua zi de Paște, o tradiție veche, rămâne încă păstrată și în județul Satu Mare. Deși nu se mai animă străzile la fel ca în trecut, obiceiul udatului fetelor păstrează încă o rezonanță specială în Satu Mare și în satele învecinate. Această tradiție, influențată de conviețuirea cu germanii și maghiarii, aduce aminte de credințe vechi și bucuria revederii, însă a rămas mai mult în comunitățile rurale.
Se spunea odinioară că stropirea cu apă – astăzi adesea înlocuită cu parfumuri delicate – aduce noroc și bunăstare fetelor pe tot parcursul anului. Un alt crez popular lega mireasma plăcută de șansele de măritiș: se credea că fetele care răspândeau un parfum îmbietor atrăgeau privirile băieților și își găseau mai ușor sufletul pereche. De asemenea, stropitul era asociat cu frumusețea ce urma să dăinuie un an întreg, iar pentru femeile căsătorite, era o garanție a fertilității și a armoniei în familie.
O privire în Oaș: Când găleata era legea satului
În pitoreasca Țară a Oașului, obiceiul udatului avea o formă mai robustă în trecut. În prima zi de Paști, fetele erau stropite cu apă din găleți, un gest care simboliza purificarea și revigorarea. A doua zi era rândul fetelor să continue tradiția, vizitând casele băieților și stropindu-i, într-un ritual care trecea de la purificare la celebrare și socializare. Deși, de cele mai multe ori, tot ele ajungeau leoarcă acasă.
De la găleți cu apă la parfumuri
Practica a devenit mai discretă pe parcursul anilor. Cu timpul, apa rece a fost înlocuită tot mai des cu parfumuri. Această ,,evoluție” a obiceiului este ca o adaptare la confortul modern, dar păstrează esența gestului: o vizită, o urare de bine și o dovadă de apreciere față de femei. Mireasma florilor și a esențelor a înlocuit simbolismul apei, purtând cu ea speranța unui an frumos
Oraș versus sat: Un ecou al tradiției
În agitația urbană din Satu Mare, intensitatea obiceiului udatului a scăzut mult în ultimii ani. Ritmul rapid al vieții, dar și distanțele mari, fac ca vizitele să fie mai puțin spontane. Totuși, în satele din jurul orașului, tradiția se mai menține, chiar dacă nu cu amploarea de altădată. A doua zi de Paști rămâne un prilej de a trece pe la rude și prieteni, iar stropitul, chiar dacă simbolic, continuă să fie un gest de prietenie și respect.
Gazdele îi întâmpină pe stropitori cu bucate de pe masa de sărbătoare: de la ouă roșii și cozonac pufos, până la alte bunătăți tradiționale. Adesea, paharele se umplu cu vin sau cu o pălincă bună, creând o atmosferă festivă și legături între oameni.
Chiar dacă nu mai colorează străzile ca în povești, obiceiul de a uda fetele în a doua zi de Paști rămâne o parte a culturii sătmărene și transilvănene. Este o amintire a unor vremuri în care comunitatea era mai unită, iar tradițiile se manifestau cu mai multă vigoare, un ecou al unui trecut nu foarte îndepărtat.