Într-o perioadă în care ora exactă se verifică tot mai des pe telefon, iar multe obiecte sunt înlocuite în loc să fie reparate, în centrul municipiului Satu Mare mai există oameni care țin în viață meserii vechi. Una dintre ele este ceasornicăria, o meserie care cere răbdare, atenție și multă precizie. În Piața Libertății nr. 17, lângă Parcul Central și sediul PNL, Ileana Mike lucrează de zeci de ani cu mecanisme mici, rotițe, arcuri și ceasuri care ajung pe masa ei cu speranța că vor porni din nou.
Atelierul de ceasornicărie funcționează în centrul orașului, iar programul este de luni până vineri, între orele 9:00 și 16:00. Aici vin sătmăreni cu ceasuri de mână, ceasuri de masă, ceasuri vechi sau modele electronice. Unii ajung pentru o simplă schimbare de baterie, alții vin cu obiecte de familie, păstrate de ani întregi.
O meserie învățată în Satu Mare
Ileana Mike practică această meserie de 50 de ani. A învățat ceasornicăria în Satu Mare, după ce persoana de la care a deprins meseria s-a mutat aici de la Cluj. A urmat trei ani de școală profesională, tot în Satu Mare. Și soțul ei este ceasornicar, format la Arad, unde a făcut, la rândul lui, trei ani de pregătire.
Pentru ea, ceasornicăria nu înseamnă doar mecanisme și reparații. Înseamnă răbdare, comunicare și respect față de omul care intră în atelier.
„De 50 de ani sunt în meseria aceasta și îmi place că trebuie să ai răbdare. Și eu am multă înțelegere cu clienții, să lucrezi, să te iubească, să vorbești frumos, amabilă să fii cu ei. Și lucrarea să fie făcută, că atunci toți suntem mulțumiți, și eu și clientul”, spune ceasornicara.
Clienți care revin de ani întregi
După atâția ani, mulți dintre cei care îi trec pragul nu mai sunt doar clienți. Sunt oameni care revin, care o cunosc și care au încredere în munca ei. „Foarte mulți clienți am care tot vin înapoi, sunt clienți fideli”, povestește ea.
Primul ceas reparat nu l-a uitat niciodată. Era un Pobeda, un ceas rusesc, primit după terminarea celor trei ani de școală. „Cu greu a mers, dar după aia nicio problemă, a ieșit bine și a funcționat”, își amintește Ileana.
Ceasul avea nevoie de curățare, iar roata centrală era ruptă. A fost una dintre primele probe adevărate ale meseriei.
Primul ceas reparat și examenul de maestru
Un alt moment important a fost examenul pentru carnetul de maestru. Atunci a lucrat pe un ceas Luch, tot o marcă rusească. „Acolo cu brio am ieșit”, spune ea.
Cea mai grea reparație a rămas însă un ceas de masă Yerevan, din perioada în care era încă ucenică. „Aia a fost cea mai grea, că încă eram tânără în meserie și a mers greu. Dar în rest, toate ceasurile le fac: de la automat, la masă, la mână, tot”, spune ceasornicara.
Ce înseamnă un ceas bun
Pentru Ileana Mike, un ceas bun este, înainte de toate, un ceas care funcționează corect. Totuși, când vorbește despre calitate, se gândește la ceasurile elvețiene.
„Cele mai de calitate sunt elvețiene. Ei fac precizie. Nu întârzie, nu grăbește”, spune ea. În aceeași categorie intră, în opinia ei, și unele ceasuri electronice de calitate, care merg „la secundă”.
Ceasurile s-au schimbat, meseria a rămas
Meseria s-a schimbat mult față de perioada în care a început. Atunci, oamenii veneau mai ales cu ceasuri mecanice, de masă, de perete sau de mână. Astăzi, tot mai multe sunt electronice. Reparațiile sunt diferite, uneori mai simple, pentru că piesele se înlocuiesc.
„Acuma mai multe sunt electronice. Este mai ușor, că se schimbă piesa. Dar atunci mai trebuia să și repar, era altfel”, explică ea.
Chiar dacă telefoanele au schimbat felul în care oamenii se raportează la timp, ceasul nu a dispărut. Pentru mulți, el rămâne un obiect personal, un accesoriu sau o amintire.
„Majoritatea spun că ceasul e un design pe mână și așa că și aia trebuie”, spune ceasornicara.
Tinerii vin cu ceasuri electronice, vârstnicii cu ceasuri vechi
Clienții care ajung la atelier sunt de toate vârstele. Cei mai în vârstă aduc, de regulă, ceasuri de masă sau ceasuri vechi, cu valoare sentimentală. Tinerii vin mai ales cu ceasuri electronice, pentru că acestea sunt la modă.
În ultima perioadă, numărul celor care trec pragul atelierului este mai mic, dar clienții fideli continuă să o caute.
De-a lungul celor 50 de ani, au fost multe ceasuri și multe povești. Unele au venit chiar de departe. Pentru Ileana Mike, cea mai mare satisfacție rămâne momentul în care clientul se întoarce mulțumit.
„Au venit din alte țări și a venit să mulțumească omului și atunci e îndeplinit tot. E bine. Merge bine când clientul e mulțumit”, spune ea.
Într-un atelier din centru, timpul încă se repară
În Piața Libertății nr. 17, lângă Parcul Central și sediul PNL, într-un atelier în care timpul se măsoară altfel, Ileana Mike continuă să repare ceasuri cu aceeași răbdare cu care a început meseria în urmă cu o jumătate de secol.
Într-o lume grăbită, în care secundele trec pe ecrane luminoase, ceasornicăria rămâne o meserie a preciziei, a lucrului făcut cu migală și a oamenilor care încă mai cred că unele lucruri merită reparate.
