Satu Mare a dus în Parlament vocea românilor întorși din diaspora. Anton Varga: „Știu ce înseamnă să nu știi unde e acasă.” Județul Satu Mare a fost reprezentat, joi, 16 iulie, în Parlamentul României, la Summitul Comunităților Locale – „Conturarea Viitorului Buget European”, unde reprezentanți ai administrației, societății civile și instituțiilor europene au discutat despre prioritățile viitorului buget al Uniunii Europene și despre modul în care fondurile europene pot răspunde mai bine nevoilor comunităților locale.
La eveniment au participat Anton Varga, reprezentant al Asociației Eliezer, alături de Maria Grecu și Florin Micșa. Varga a reprezentat vocea a peste 20 de organizații neguvernamentale din județul Satu Mare, care desfășoară activități dedicate copiilor, tinerilor, persoanelor vulnerabile și dezvoltării comunităților locale.
În cadrul summitului, acesta a susținut că organizațiile neguvernamentale trebuie privite ca parteneri în dezvoltarea comunităților, nu doar ca beneficiari ai fondurilor europene: „Organizațiile neguvernamentale nu sunt doar beneficiari ai finanțărilor, ci parteneri esențiali în construirea unei Românii și a unei Europe mai puternice, mai solidare și mai aproape de oameni.”
Apel pentru sprijinirea românilor care revin acasă
În discursul său, Anton Varga a atras atenția asupra unei probleme despre care spune că este insuficient abordată în România: reintegrarea românilor care se întorc din diaspora, în special a copiilor și a femeilor revenite după ani petrecuți în străinătate.
Acesta a vorbit atât din perspectiva activității desfășurate în cadrul Asociației Eliezer și a organizațiilor pe care le reprezintă, cât și din propria experiență de viață. „Vorbesc despre acești oameni și pentru că îi cunosc din activitatea noastră — și pentru că eu însumi am crescut în sistemul caselor de copii. Știu ce înseamnă să nu știi exact unde e acasă.”
Potrivit acestuia, județul Satu Mare se numără printre zonele cele mai afectate de fenomenul repatrierii. După zeci de ani în care mii de persoane au plecat la muncă în străinătate, tot mai multe familii aleg acum să revină în România, însă întâmpină dificultăți în procesul de reintegrare. „Un copil repatriat, care a crescut în Franța sau Spania și se întoarce într-un sat din Oaș, trăiește ceva asemănător: dezorientare, ruptură, căutare.”
Cazul unei adolescente întoarse din Franța
Pentru a ilustra problemele cu care se confruntă copiii repatriați, Anton Varga a prezentat cazul unei adolescente de 17 ani, născută în Franța și revenită împreună cu familia într-o localitate din Țara Oașului. „Colegii o ridiculizează pentru că nu vorbește corect română. Profesorii o ceartă pentru accent.”
Potrivit acestuia, tânăra urmează să susțină examenul de bacalaureat și trăiește cu teama că dificultățile de exprimare în limba română îi vor afecta rezultatele, deși familia a ales să se întoarcă definitiv în România.
Un alt exemplu prezentat în cadrul summitului a fost cel al femeilor revenite după zeci de ani de muncă în îngrijire, curățenie, agricultură sau servicii casnice în state europene. „S-au întors obosite. Fără cotizații sociale. Cu case construite cu trudă în sate și comune. Fără calificări recunoscute, fără locuri de muncă în apropierea lor.”
Potrivit lui Varga, multe dintre acestea întâmpină dificultăți în găsirea unui loc de muncă din cauza lipsei transportului public sau a costurilor ridicate pe care le-ar presupune mutarea într-un oraș. „Sunt acasă — și sunt blocate.”
Solicitări adresate autorităților române și europene
În cadrul summitului, Anton Varga a anunțat că a depus o solicitare adresată Comisiei pentru Afaceri Europene, Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene și Reprezentanței Comisiei Europene în România, prin care cere ca diaspora repatriată să fie recunoscută oficial drept grup vulnerabil și să beneficieze de o linie de finanțare dedicată în viitorul Program Operațional FSE+ pentru perioada 2028–2034.
De asemenea, coaliția de organizații pe care o reprezintă solicită ca ONG-urile locale să fie recunoscute drept parteneri de implementare ai proiectelor europene, nu doar beneficiari ai finanțărilor. „Noi cunoaștem comunitatea, avem încrederea familiilor, avem rețeaua. Știm unde sunt copiii care nu s-au integrat și femeile care nu-și găsesc locul. Statul nu știe. Băncile nu știu. Noi știm.”
Totodată, a fost solicitată simplificarea accesului la finanțare pentru organizațiile mici din județele cu un număr ridicat de persoane repatriate, argumentând că acestea gestionează probleme complexe, însă nu beneficiază de aceeași capacitate administrativă ca organizațiile mari.
„România trebuie să aibă un instrument pentru ei”
În încheierea discursului, Anton Varga a subliniat că miza dezbaterii depășește fondurile europene și privește modul în care statul român își sprijină cetățenii care aleg să revină acasă. „Coeziunea socială nu înseamnă doar cifre și procentaje din PIB. Înseamnă o fată de 17 ani din Oaș care să nu fie pedepsită pentru că a crescut în Franța.”
Acesta și-a încheiat intervenția cu un apel către autorități pentru dezvoltarea unor instrumente dedicate reintegrării celor reveniți din diaspora. „Acești oameni s-au întors și au ales România. Acum România trebuie să aibă un instrument pentru ei.”
