Vara astronomică se apropie de final. În 2026, echinocțiul de toamnă va avea loc pe 23 septembrie, la ora 03.05, moment în care Soarele va traversa ecuatorul ceresc dinspre emisfera nordică spre cea sudică. Fenomenul marchează începutul oficial al toamnei astronomice în România și în întreaga emisferă nordică.
Denumirea de „echinocțiu” provine din limba latină, din cuvintele aequus – „egal” și nox – „noapte”, și face trimitere la faptul că, în această perioadă, durata zilei și cea a nopții ajung foarte aproape una de cealaltă.
La echinocțiu, Soarele traversează ecuatorul ceresc, iar răsăritul are loc aproximativ în dreptul punctului cardinal est, în timp ce apusul se produce spre vest. Situația se repetă de două ori pe an, la echinocțiul de primăvară și la cel de toamnă.
Când devin nopțile mai lungi decât zilele
Deși echinocțiul este asociat cu egalitatea dintre zi și noapte, aceasta nu este perfectă. Refracția atmosferică și modul în care sunt calculate răsăritul și apusul fac ca lumina zilei să dureze puțin mai mult de 12 ore chiar în ziua echinocțiului.
La Satu Mare, pe 23 septembrie, ziua va avea încă puțin peste 12 ore. Abia în jurul datei de 26 septembrie, durata zilei va coborî sub 12 ore, iar nopțile vor deveni efectiv mai lungi decât zilele.
De aici înainte, diferența va crește treptat. Zilele se vor scurta, iar nopțile se vor lungi până la solstițiul de iarnă din 21 decembrie, când va avea loc cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte a anului.
De ce echinocțiul nu cade în aceeași zi în fiecare an
Data echinocțiului de toamnă poate varia de la un an la altul deoarece anul calendaristic nu coincide perfect cu durata anului tropic, adică intervalul necesar Pământului pentru a reveni în aceeași poziție în raport cu Soarele.
De-a lungul timpului, în calendarul gregorian, echinocțiul de toamnă a putut cădea pe 21, 22, 23 sau 24 septembrie, cel mai frecvent pe 22 sau 23. În 2024 și 2025, fenomenul a avut loc pe 22 septembrie, iar în 2026 momentul astronomic trece în primele ore ale zilei de 23 septembrie.
Punctul de pe sfera cerească în care Soarele traversează ecuatorul ceresc la echinocțiul de toamnă poartă denumirea de punct autumnal. Stabilirea momentului exact se face prin calcule astronomice care țin cont de mișcarea Pământului în jurul Soarelui și de orientarea axei sale.
Zilele se scurtează tot mai mult
În apropierea echinocțiului, schimbarea duratei zilei este ușor de observat. La începutul lunii septembrie, în Satu Mare, ziua depășește 13 ore, însă spre finalul lunii ajunge sub pragul de 12 ore.
După echinocțiu, răsăritul va avea loc tot mai târziu, iar apusul tot mai devreme. Procesul va continua până la solstițiul de iarnă, după care zilele vor începe din nou să crească treptat.
Ce simbolizează echinocțiul în tradițiile spirituale
Dincolo de explicația astronomică, echinocțiului de toamnă îi sunt atribuite și diferite semnificații în tradițiile spirituale și culturale. Pentru unele comunități, apropierea dintre durata zilei și cea a nopții simbolizează echilibrul, trecerea de la o etapă la alta, recunoștința pentru roadele anului și o perioadă de introspecție.
Toamna este asociată, în aceste interpretări, cu desprinderea de lucrurile care și-au încheiat rostul și cu pregătirea pentru perioada mai liniștită a anului. Aceste semnificații țin însă de tradiții și credințe culturale și nu fac parte din explicația științifică a fenomenului astronomic.