Obstrucția nazală cronică prin hipertrofia cornetelor nazale inferioare. Respirația dificilă pe nas, prezentă zi și noapte, luni sau ani la rând, nu este o simplă neplăcere. Este, cel mai adesea, expresia unei afecțiuni bine definite, cu o cauză identificabilă și cu soluții terapeutice clare. Una dintre cele mai frecvente cauze de obstrucție nazală cronică este hipertrofia cornetelor nazale inferioare. Pentru pacienții la care tratamentul medicamentos nu mai oferă rezultate, echipa ORL a Clinicii Anastasios Satu Mare pune la dispoziție reducerea volumetrică (cauterizarea submucoasă) a cornetelor nazale inferioare, o procedură minim invazivă efectuată sub anestezie locală.
De ce obstrucția nazală merită tratată la timp
Nasul nu este doar calea prin care intră aerul. El îl condiționează: îl încălzește, îl umidifică și îl filtrează, pregătindu-l pentru plămâni. Atunci când această funcție este perturbată de o obstrucție de durată, consecințele depășesc disconfortul local.
Respirația predominant orală usucă mucoasa cavității bucale și a faringelui și favorizează faringitele repetate. Somnul devine fragmentat, cu sforăit și treziri, ceea ce întreține oboseala diurnă, iritabilitatea și scăderea capacității de concentrare. În formele severe, obstrucția contribuie la sindromul de apnee obstructivă de somn. Nu în ultimul rând, un flux de aer nazal deficitar afectează drenajul sinusurilor și poate favoriza sinuzitele recidivante. Toate acestea explică de ce o obstrucție nazală aparent banală merită evaluată și corectată.
Cornetele nazale și mecanismul obstrucției
Cornetele nazale sunt structuri osoase acoperite de o mucoasă de tip respirator, bogat vascularizată, dispuse pe pereții laterali ai foselor nazale. Dintre cele trei perechi, cornetele inferioare sunt cele mai voluminoase și cel mai frecvent implicate în patologia obstructivă.
În mod fiziologic, mucoasa cornetelor își modifică periodic gradul de congestie, alternând de la o fosă la cealaltă, un fenomen numit ciclu nazal, care în mod normal trece neobservat. Problema apare atunci când mucoasa se inflamează cronic: cornetele inferioare își cresc volumul, fenomen denumit hipertrofie, iar spațiul respirator se îngustează permanent.
Din punct de vedere clinic, este utilă o distincție. În fazele incipiente, hipertrofia este preponderent reversibilă, dependentă de congestia mucoasei, și răspunde la tratamentul medicamentos. În timp însă, prin remaniere fibroasă și implicarea componentei osoase, hipertrofia devine predominant structurală și răspunde tot mai puțin la tratamentul medicamentos. Această a doua situație este cea în care reducerea volumetrică a cornetului își găsește indicația.
Cauzele hipertrofiei
Hipertrofia cornetelor inferioare are, de regulă, o cauză inflamatorie de fond:
- Rinita alergică, declanșată de polen, acarieni, mucegaiuri sau alergeni de origine animală.
- Rinita vasomotorie, non-alergică, în care mucoasa reacționează excesiv la variațiile de temperatură, la aerul uscat sau la iritanți.
- Rinita cronică hipertrofică, o inflamație de lungă durată care determină îngroșarea persistentă a mucoasei.
- Rinita medicamentoasă, indusă de utilizarea prelungită a decongestionantelor nazale topice, care întrețin congestia în loc să o amelioreze.
La acestea se pot adăuga factorii iritativi de mediu și fumatul, unele modificări hormonale, precum cele din sarcină, și, frecvent, o deviație de sept nazal, care accentuează dezechilibrul dintre cele două fose.
Manifestările clinice
Tabloul este, în majoritatea cazurilor, sugestiv:
- obstrucție nazală cronică, uni- sau bilaterală, adesea alternantă;
- respirație orală, în special nocturnă;
- sforăit și somn neodihnitor, uneori în contextul unui sindrom de apnee obstructivă de somn;
- rinoree și senzație de presiune la nivelul feței;
- diminuarea mirosului (hiposmie) și, secundar, a gustului;
- cefalee și oboseală, explicate de calitatea redusă a somnului.
Cum se stabilește diagnosticul
Un diagnostic corect este esențial, deoarece obstrucția nazală poate avea și alte cauze, de la deviația de sept la polipoza nazală sau, rar, formațiuni tumorale, iar tratamentul diferă în funcție de acestea.
Evaluarea începe cu anamneza și cu examenul clinic ORL, completate de endoscopia nazală, care permite vizualizarea directă a cornetelor, a septului și a meaturilor și excluderea altor patologii. În multe cazuri se recurge la un test de decongestionare, prin aplicarea unui vasoconstrictor la nivelul mucoasei: dacă obstrucția se ameliorează semnificativ, componenta este preponderent reversibilă; dacă ameliorarea este redusă, hipertrofia are o componentă structurală care beneficiază de reducere volumetrică. Atunci când se suspectează o cauză alergică, se recomandă și o evaluare alergologică, iar investigațiile imagistice sunt rezervate cazurilor selecționate.
Opțiunile de tratament
Conduita terapeutică este etapizată, de la cele mai simple măsuri la cele intervenționale.
Prima linie este tratamentul medicamentos: spălături nazale saline, corticosteroizi topici nazali, antihistaminice în formele alergice și, esențial, întreruperea decongestionantelor topice utilizate abuziv. La o parte importantă dintre pacienți, aceste măsuri controlează simptomatologia.
Reducerea volumetrică a cornetelor devine indicată atunci când obstrucția persistă în ciuda unui tratament corect condus. Situațiile în care procedura este recomandată includ:
- obstrucția nazală și rinoreea asociate hipertrofiei mucoasei cornetelor inferioare;
- hipertrofia cornetelor cu rol relevant în obstrucție, inclusiv atunci când se asociază unei deviații septale minime sau moderate; reducerea vizează cornetele, nu deviația de sept;
- obstrucția nazală care contribuie la tulburări de somn; la pacientul cu sindrom de apnee obstructivă de somn, reducerea cornetelor poate ameliora componenta nazală, fără a fi un tratament al apneei în sine.
În ce constă reducerea volumetrică a cornetelor nazale inferioare
Procedura este precedată de evaluarea clinică și de examenul endoscopic descrise mai sus. Reducerea volumetrică se efectuează sub anestezie locală și presupune aplicarea, la nivel submucos, a unei surse controlate de energie (cauterizare submucoasă). Aceasta determină retracția și reducerea treptată a volumului cornetului, cu conservarea mucoasei funcționale de la suprafață, responsabilă de umidifierea și încălzirea aerului.
Tocmai această conservare a mucoasei reprezintă avantajul major al tehnicii, comparativ cu rezecțiile ample de altădată. Prin abordul submucos, sângerarea este redusă, iar mucoasa își păstrează funcția, ceea ce diminuează riscul complicațiilor pe termen lung, precum uscăciunea excesivă a nasului. Intervenția se desfășoară în regim ambulatoriu, fără spitalizare, și durează, în general, sub douăzeci de minute. În funcție de tabloul clinic, se poate efectua bilateral sau, atunci când obstrucția este predominant unilaterală, la nivelul unui singur cornet.
Evoluția postprocedurală și urmărirea
În primele zile pot apărea cruste și o secreție nazală tranzitorie, iar nasul poate fi temporar mai înfundat, până la retragerea inflamației locale. Se recomandă spălături nazale saline regulate și evitarea efortului fizic intens pentru o scurtă perioadă. Beneficiul asupra respirației devine evident în interval de câteva săptămâni, pe măsură ce mucoasa se remodelează, iar un control endoscopic confirmă rezultatul.
La pacienții la care persistă o cauză inflamatorie de fond, cum este o rinită alergică necontrolată, hipertrofia poate recidiva în timp. Din acest motiv, tratarea cauzei rămâne parte integrantă a conduitei, iar procedura poate fi repetată atunci când este necesar.
| Percepție frecventă | Realitatea medicală |
| Obstrucția nazală se rezolvă de la sine | Când este determinată de hipertrofia cornetelor, obstrucția poate persista sau se poate accentua în timp |
| Decongestionantele nazale rezolvă problema | Utilizate prelungit, induc rinita medicamentoasă și întrețin obstrucția |
| Orice nas înfundat înseamnă cornete mărite | Cauzele pot fi diferite, de la deviația de sept la polipoză, de aceea evaluarea ORL este necesară |
| Este necesară o intervenție amplă, cu spitalizare | Cauterizarea este minim invazivă, se efectuează sub anestezie locală, în regim ambulatoriu |
Medicii
Serviciul este asigurat de doi medici specialiști ORL cu formare în chirurgia endoscopică rinosinusală, domeniul în care se încadrează și această procedură.
Dr. Anda Ioana Morgovan, medic specialist otorinolaringologie, este absolventă a Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara, cu rezidențiatul efectuat la Clinica ORL a Spitalului Municipal de Urgență Timișoara. Își desfășoară activitatea de cercetare ca doctorand în cadrul aceleiași universități.
Dr. Alexandru Orășan, medic specialist otorinolaringologie, a urmat aceeași formare la Timișoara, cu rezidențiatul la Clinica ORL a Spitalului Municipal de Urgență Timișoara, și este doctorand în domeniu. Participă constant la congrese și cursuri de rinologie și de chirurgie endoscopică nazală.
Programări
Dacă vă confruntați de mult timp cu o respirație nazală dificilă care nu răspunde la tratament, o consultație ORL poate stabili cauza și cea mai potrivită soluție.
Str. Alexandru Ioan Cuza nr. 14-16, Satu Mare.
Programări: 0770.789.163.