Totul s-a petrecut în noaptea de vineri spre sâmbătă. Conform mărturiei sătmărencei, vineri seara a avut grave probleme de respirație. S-a prezentat, în prima fază, la un centru de permanență din Satu Mare unde, după ce a fost consultată de medicul de gardă, a fost trimisă la Urgențe, starea ei fiind gravă, în opinia doctorului.
Cu trimiterea în mână, femeia s-a prezentat la Urgențe. Aici a fost preluată în scurt timp de medici. I s-a administrat injecții pentru a-i stabiliza starea de sănătate, i s-au făcut analize medicale, însă medicii de aici au decis că trebuie trimisă la Spitalul de Pneumoftiziologie (TBC) să fie consultată de un medic specialist.
”Analizele medicale le-am terminat în jurul orei 22.30. Atunci mi s-a spus că voi fi trimisă la Spitalul TBC unde voi fi văzută de un medic specialist. Voi fi transportată cu ambulanța spitalului, dar când aceasta va fi liberă. De la 22.30 am așteptat până în jurul orei 1.00 (unu). Abia atunci a venit ambulanța spitalului. În fine, am ajuns la spitalul TBC unde medicul specialist s-a uitat peste analizele făcute la Urgențe, mi-a prescris un tratament, considerând că nu este cazul să fiu internată, dar, pentru o mai deplină siguranță, am fost trimisă și la Spitalul de Boli Contagioase, să mai fiu văzută și de un medic de acolo. Aici am ajuns tot cu ambulanța spitalului. Undeva în jurul orei 3.00 am ieșit de la TBC. Eram așteptată încă de ambulanța spitalului. Șoferul acesteia mi-a spus că, din acel moment, misiunea lui în ceea ce mă privește, s-a încheiat, că protocolul lui nu-i permite să mă transporte mai departe, și m-a lăsat singură pe stradă, în fața Spitalului de Boli Contagioase, și a plecat”, descrie sătmăreanca episodul prin care a trecut.
Aceasta nu consideră că de vină ar fi fost șoferul ambulanței, ci protocolul prost făcut, și că acesta trebuie schimbat și găsită o soluție astfel încât pacienții să nu mai fie lăsați noaptea singuri pe stradă.
”În primul rând, pornesc de la faptul că soțului meu nu i-a fost permisă intrarea nici la UPU, nici la spitalele unde am fost. Așa că am decis să-l trimit acasă pentru că nu avea rost să stea pe holul de la UPU. Ulterior, când am rămas singură în stradă, l-am chemat să vină după mine. Eu am fost un caz fericit. Dar gândiți-vă la situația în care la ora zece noaptea la UPU vine o femeie de la țară, mult mai în vârstă decât mine, care are aceleași probleme de sănătate ca și mine, care e purtată cu ambulanța pe unde am fost eu purtată, și la ora 3.00 dimineața este lăsată în stradă. Cum se descurcă acea femeie? Ce face ea în acele momente? Poate nu are nici telefon mobil să sune pe cineva. Pentru că nu cred că sunt singura care a trecut prin așa ceva.
Nu știu dacă a fost vorba despre rea voință din partea șoferului ambulanței spitalului sau așa este protocolul. Tind să cred că este vorba despre a doua variantă. Dacă este așa, atunci cred că acesta ar trebui schimbat în vreun fel, să fie găsite soluții astfel încât pacienții să nu mai fie lăsați la ora 3.00 noaptea, bolnavi, singuri pe stradă”, mai spus sătmăreanca.
Sătmăreanca este de părere că ambulanța spitalului trebuia să o ducă înapoi la UPU, să nu o lase să stea singură în stradă, bolnavă, și la o oră atât de târzie.