Cea mai importantă şi cunoscută clădire secession din Satu Mare este cea a hotelului Dacia (fosta Pannónia), amplasată în centrul vechi al oraşului.
Ideea ridicării hotelului apare pentru prima dată în 1897 în rândurile conducerii oraşului. Cel mai important şi constant susţinător al proiectului a fost primarul oraşului, Hermán Mihály (1895-1902). El susţinea fervent acest proiect pentru că, după părerea lui, edificile unui oraş oglindesc şi statutul acestuia, ele constituind şi un punct primordial al dezvoltării urbane. Însă nu era toată lumea de acord cu viziunea lui, şi s-au iscat mai multe discuţii legate de acest proiect, care au dus la întârzierea începerii lucrărilor. Deşi ideea înlocuirii vechii clădiri apăruse deja în 1897, demolarea acesteia a fost aprobată şi finalizată doar în 1900.
În 1897 s-a organizat deja concursul pentru elaborarea proiectelor, cea mai importantă condiţie a acesteia fiind ca noua clădire să reflecte apartenenţa culturală a oraşului. În urma acestui concurs au fost concepute 11 proiecte. În ianuarie 1898 decide consiliul orăşenesc acceptarea propunerii Comisiei de Arhitectură şi îi acordă premiul întâi arhitecţilor din Budapesta Zoltán Bálint şi Lajos Jámbor (Frommer). În perioada aceasta a carierei lor ei se aflau sub influenţa lui Ödön Lechner, modelând clădirile lor după stilul lui seccesion, care folosea multe elemente decorative florale inspirate din arta populară maghiară. Cei doi arhitecţi au elaborat proiectele a mai multor clădiri create în stil secession, printre acestea putând fi menţionate hotelul Regele Ştefan (sau „Minerul” după ultimul lui nume) din Baia Mare şi Palatul Comitatului din Debrecen.
Comisia Naţională a Monumentelor Istorice decide în anul 1900 demolarea clădirii vechi, astfel putând începe lucrările la hotelul Pannonia. În 1901 au fost săpate fundaţiile construcţiei, şi în luna mai a aceluiaşi an, s-a aşezat piatra de temelie. În luna mai al următorului an a fost predată clădirea chiriaşului hotelului, căruia îi rămân în sarcină doar finisările interioare.
Cele mai importante trei săli ale construcţiei, cafeneaua, restaurantul și sala de bal, au primit o decoraţie bogată. Cea mai mare dintre ele era sala de bal sau sala de festivităţi, care la ora actuală este ocupat de Filarmonica Dinu Lipatti. Restaurantul era cea de a doua ca mărime, ea păstrându-şi funcţia de-a lungul timpului, iar cafeneaua, a fost împărţită în două, şi asfel a devenit recepţia hotelului Dacia şi un magazin.
Proiectul, fidel stilului secession, a fost unul extrem de apreciat la vremea respectivă, fiind premiat cu medalia de aur la un concurs de arhitectură din Viena, în 1910. În perioada austro-ungară, hotelul a purtat numele de Pannonia, iar după 1918 a primit denumirea de Hotel Dacia. Odată cu ocupaţia horthystă din 1940, s-a revenit la vechea denumire, iar piaţa din faţa sa a primit numele „Horty Miklos”.
După cel de-al doilea război mondial, s-a redenumit „Dacia”, iar pieţei i s-a conferit numele de Piaţa Libertăţii. Camerele hotelului Dacia au găzduit de-a lungul timpului numeroase personalităţi printre care istoricul Nicolae Iorga sau scriitori precum Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu şi Octavian Goga. În 1938, pictorul Ion Ţânţaş a expus aici lucrările „Nunta Dacilor”, „Bătrânii” şi „Ţărăncuţa”. În acest moment, imobilul este clasat în lista monumentelor istorice de categoria A, adică acele monumente considerate a fi de importanţă naţională şi universală.
Inaugurat în 1902, hotelul Dacia din Satu Mare a fost privatizat prin metoda MEBO în 1995, când foştii angajaţi au devenit acţionari.
În 2007, clădirea a fost cumpărată de un om de afaceri din Negreşti Oaş, Vasile Țânțaș, care a plătit 1,7 milioane euro. Noul proprietar s-a angajat să o renoveze şi să o transforme într-un hotel de lux. Însă investiţiile au fost abandonate din cauza crizei.
Acum se pare ca actualul proprietar Vasile Țânțaș a acceptat oferta unui cetățean maghiar, Tamas Leisztinger, valoarea tranzacției fiind confidențială.
Surse: transindex.ro, adevarul.ro, historia.ro
