Difteria face ravagii în două localităţi ucrainene, aflate chiar la graniţă! Boala s-a răspândit în regiunile Zakarpattia şi Chernivtsi, care se învecinează cu judeţele din nordul României, iar turiștii sunt sfătuiți să nu călătorească în Ucraina fără să se fi vaccinat înainte. Această boală este una extrem de periculoasă, din cauză că se transmite prin aer, iar în unul din zece cazuri, complicaţiile ucid.
O mare campanie de vaccinare se pregăteşte chiar în aceste momente, în județele Botoșani, Maramureș, Satu Mare, Suceava și Tulcea. Medicii de familie și spitalele din zonă sunt obligați să anunțe la Direcţiile de Sănătate Publică (DSP) orice caz suspect.
,,Ministerul Sănătăţii a cerut INSP să distribuie prin direcţiile de sănătate publică tututror medicilor de familie şi unităţilor sanitare din judeţe definiţia de caz pentru difterie, precum şi obligaţia de a informa imediat telefonic asupra cazurilor suspecte la DSP judeţeană, care va raporta cazul la INSP-CNSCBT şi va demara ancheta epidemiologică”, se arată în comunicatul MS.
Ce este difteria
Difteria este o boală infecţioasă acută, transmisibilă, provocată de Corynebacterium diphteriae, care rămâne la poarta de intrare, se multiplică şi determină fenomene locale (edem şi false membrane) şi elaborează o toxină care difuzează în organism, determinând fenomene toxice la distanţă, în diferite organe.
Poarta de intrare este reprezentată de mucoasele faringoamigdaliană (96-98%), laringeană (l-2%), nazală (0,5%) – excepţional
conjunctivală, genitală, pielea lezată, urechea -, unde toxina produce edem şi hiperemie ce sunt frecvent urmate de necroză epitelială şi inflamaţie acută; coagularea exsudatului dens fibrinopurulent produce o pseudomembrană, de culoare alb-gălbuie spre brună, alcătuită din 3 straturi: stratul I cu detritusuri celulare, stratul II cu fibrină şi stratul III format din leucocite, bacili difterici şi celule moarte; este foarte aderentă de ţesuturile subjacente.
Sursa de infecţie – bolnavul cu formă tipică (contagios înainte de debutul clinic, timp de 10-30 zile, uneori în convalescenţă până la 3 luni; antibioticele scurtează perioada de contagiozitate), bolnavul cu formă atipică si purtătorii aparent sănătoşi (1-5% din populaţie), faringieni, nazali; sunt de obicei persoane cu infecţii ale căilor respiratorii superioare. Indicele de contagiozitate variază în jurul valorii de 20%; copiii sub 6 luni, născuţi din mame imune, nu se îmbolnavesc. Receptivitatea la infecţie este maximă între 2 şi 5 ani şi scade treptat până la vârsta adolescenţei, fie ca urmare a vaccinării, fie ca o consecinţă a infecţiei naturale.