Sătmărenii fenomenali care stau tăcuţi şi acţionează! Pe măsură ce trece timpul, experienţele frumoase ale sătmărenilor pentru sprijinirea ucrainenilor, greu încercaţi în aceste momente, se fac auzite. Cei care au făcut donaţii, au încercat să îi sprijine pe ucraineni, ştiu ce sentimente te încearcă în acele momente, dar gesturile unor sătmăreni pur şi simplu te lasă fără cuvinte.
Un DJ cunoscut din Satu Mare, Dacian Tudor, a descris, pe contul său de Facebook, ce i s-a întâmplat, cum oameni necunoscuţi i-au oferit bani sau s-au oferit să-i achite o parte din cumpărăturile pe care voia să le ducă la Uniunea Ucrainenilor.
Am arătat într-un material anterios situaţia disperată a ucrainenilor de lângă frontiera cu Satu Mare. Găsiţi detalii aici.
Mărturia lui Dacian Tudor pe Facebook, care nu mai are nevoie de alte cuvinte:
Niciodată nu cred că am descris într-un text mai amplu o experiență trăită, până acum.
Eram cu o mână de prieteni buni, făceam cumpărături la Lidl pentru a le trimite peste graniță cu ajutorul Uniunii Ucrainienilor din Micula.
La un moment dat ne-am tras pe un raion mai puțin aglomerat lângă apă și discutam unde să mai mergem, ce să mai luăm, neperisabile și așa mai departe. Nimic concret legat de situație sau de destinația finală a bunurilor.
Un domn, alături de fiica lui (presupun doar), fără a pune nici o întrebare, fără a intra în discuție, întinde 2 bancnote de 50 de lei și îmi spune doar “cumpărați și de ăștia”, se întoarce și pleacă.
Știți sentimentul ăla când ți se taie filmul și nu știi cum să reacționezi?
Nici măcar nu cred că am apucat să ii mulțumesc, efectiv am rămas mască.
Mă uitam la prietenii cu care eram și nu ne venea să credem ce am văzut…
Nu cred că are sens să mai spun câtă bucurie și fericire, ce energie faină ne-a transmis omul ăla. Printr-un gest simplu, fără a fi provocat.
La Carrefour am întâlnit iar , un tip undeva la 30, era în spatele nostru la casă. Având baxuri mergea relativ repede, dar aveam și un bax desfăcut de eugenii… În momentul în care a văzut ce cumpărăm, și cât, efectiv a insistat să cumpere el baxul acela. Ca să ajute.
Nu e vorba de bani, în nici un caz. E vorba de gest. Un gest mic, dar care face cat 1000 de cuvinte.
Are rost să mai zic ce faină a fost ziua de azi? Nu cred.
Avem oameni faini în jurul nostru.
Dacă cumva ajunge asta la cei 2 pe care i-am pomenit mai sus, vreau să vă mulțumesc. Pentru gest și pentru ca ne-ați făcut ziua de “n!” ori mai bună!
