Gelato – un desert pe cât de simplu, pe atât de sofisticat, în care se îmbină cu măiestrie arome intense și o textură fină, inconfundabilă. O delicatesă potrivită pentru orice vreme, care desăvârșește momente de bucurie petrecute alături de cei dragi și care, încă de mii de ani, încântă simțurile celor care o încearcă.
O istorie îndelungată, controversată – la fel ca în jurul atâtor altor delicatese, legendele sunt destul, iar aceia care îi revendică originile, nenumărați – dar, mai cu seamă, delicioasă.
Cu rădăcini ce se regăsesc în jurul anului 3000 înainte de Hristos, când asiaticii au descoperit că pot consuma gheață zdorbită, aromată în diverse moduri, gelato a parcurs, de-a lungul timpului, o lungă călătorie care ne poartă pe meleaguri franceze și italiene și care este departe de a fi ajuns la final: aromele sunt tot mai diverse, rețetele se reinventează neîncetat, combinațiile sunt din ce în ce mai inedite și mai surprinzătoare. Povestea continuă, dar un singur lucru rămâne neschimbat – bucuria din fiecare linguriță de gelato autentic savurat alături de oameni dragi.
Fructele proaspete sunt ingrediente de bază pentru gelato, pentru că, spre deosebire de alte deserturi îngheţate, acesta are nevoie de aroma fructelor pentru a-şi căpăta propria aromă. Gelato se prepară prin combinarea unor ingrediente precum fructe, alune sau ciocolată cu o bază formată din lapte, smântână dulce şi zahăr. De asemenea, datorită procesului unic de fabricaţie, gelato poate fi personalizat cu ingredientele dorite de cel care va servi desertul – ingrediente fine şi preţioase, cum este de exemplu ciocolata neagră, sau, în funcţie de preferinţele clientului, arome neobişnuite, precum lămâie sau piper negru. Rezultatul este, deci, o diversitate de arome şi gusturi care pot fi adaptate în aşa fel încât să se potrivească perfect oricărui meniu şi oricărui anotimp.
Totuși, chiar și în cazul unui produs cu o tradiție atât de îndelungată, atunci când vine vorba de gelato, de cele mai multe ori, confuzia creată este una generală – gelato este denumirea utilizată în Italia pentru înghețată și singurul motiv pentru care aromele și textura sa diferă față de înghețata din comerț pe care o cunoaștem cu toții este acela că „așa e în Italia”. Ei bine, nu este acesta singurul motiv pentru care linia ce separă gelato de înghețată trebuie să fie trasată atât de clar, ci există numeroase aspecte care diferențiază cele două deserturi:
- Pentru înghețată, procentul de grăsime aproximativ este de 20% sau chiar mai mult. În cazul unui gelato, smântâna este înlocuită cu lapte integral, lucru care scade procentul de grăsime până în jurul valorii de 5 – 7% – un desert mai ușor și mai sănătos;
- Mixul pentru gelato se obține la viteze de amestecare mai reduse decât în cazul înghețatei obișnuite, deci amestecul obținut este mult mai dens și mai fin, tocmai datorită volumului mic de aer care rămâne în compoziție – gelato conține până la 25 – 30% aer, în timp ce o înghețată poate conține chiar și 50% aer, ceea ce îi dă o textură mai degrabă aspră, sticloasă;
- Înghețata este servită – cum altfel – înghețată. Gelato este păstrată în condiții speciale, astfel încât temperatura de servire să fie puțin mai ridicată, deci nu înghețată, asigurându-se astfel textura bogată, fără ace de gheață;
- Aromele intense ale unui gelato autentic iau naștere firesc, fără să fie nevoie de potențiatori de aromă sau alte adaosuri – procentul scăzut de grăsime nu încarcă inutil textura produsului, așa cum se întâmplă în cazul înghețatei, motiv pentru care aroma este mai bogată;
- Gelato are o valabilitate mult mai mică față de o înghețată obișnuită, garantând astfel prospețimea fiecărei serviri – poate fi produs zilnic și păstrat sau servit, fără compromisuri privind calitatea, timp de maxim trei zile după obținere, la temperaturi de -12°C / -14°C . Pe de altă parte, înghețata este realizată industrial și, păstrată la temeraturi de -18°C, poate avea termene de valabilitate de peste un an;
- Din punct de vedere al temperaturii de extracție, gelato este un produs proaspăt, care poate fi extras între -9 C și -12 C, în timp ce înghețata este obținută, de regulă, la temperaturi de -6 C, -7 C;
- Poate cel mai important element care face distincția între gelato și înghețată este reprezentat de ingredientele folosite: nici urmă de conservanți, agenţi de emulsionare şi stabilizatori sau potențiatori de aromă într-o gelaterie autentică. Într-o fabrică producătoare de înghețată – rămâne de văzut;
- Ultimul, dar nu cel din urmă aspect este, dacă vreți, cireașa de pe…gelato: atmosfera dintr-o gelaterie autentică. Nimic nu poate egala sentimentul conferit de aerul italian dintr-o gelaterie în care atenția la detalii este ridicată la rang de artă.
Gelato este, așadar, mai mult decât o înghețată, mai mult decât un mod de a face față zilelor toride de vară: este un răsfăț. O surpriză. O bucurie care se cere savurată cu înghițituri mici și oameni dragi alături. Pentru momente speciale și amintiri prețioase.
Am gasit muraturi gratis la Lidl, azi, marti la ora 9. O casiera foarte acra dadea ordine fiecarui comparator: puneti cosul in fata! stati sa va dau bonul! ASA NU!