Schimb de replici dur între Sorin Oros şi Dorel Coica. Vasile Ţăran, director la Teatru

Un dur schimb de replici a avut loc astăzi între fostul manager al Teatrului de Nord, actorul Sorin Oros şi primarul Dorel Coica. Sorin Oros a trimis un drept la replică în care comentează declaraţiile primarului cu privire la situaţia de la teatru, iar edilul, într-o conferinţă de presă şi-a spus părerea, mult mai tranşant.

DREPT LA REPLICĂ
Ultimele declaraţii ale unui doctor venetic, sătmărean prin „transhumanţă”, mă determină să scriu ceea ce veţi citi mai jos. Sunt un om de onoare, am capul „pe umeri” (chiar dacă se spune despre noi, actorii, că suntem visători şi… furăm recuzita, ha, ha, ha!) şi, vreau să cred, că îmi folosesc mintea şi stăpânesc noţiunea şi sensul cuvintelor. Tot ceea ce am realizat până la 46 de ani, este rodul muncii mele, fără ajutorul nimănui, fără „pile”, fără „şpăgi”, fără ocrotirea, tandră, a vreunui partid politic. De aceea, am puterea, decenţa şi obligaţia morală de a spune ceea ce gândesc şi ce cred despre orice situaţie care mă incumbă, despre orice afirmaţie publică, în care, străveziu sau direct, se face referire la persoana mea.

Sus pomenitul doctor a afirmat, zilele trecute, într-o conferinţă de presă următoarele: „Aşa cum nu orice medic poate să fie primar, nu-i nevoie să fii actor ca să conduci teatrul!” Propoziţie fără sens, ilogică, dar lăsăm analiza morfologică pentru oamenii de litere… care, oare, ar putea să fie primari? Aş încerca, timid, o sugestie după aceeaşi logică ilogică, de mai sus: dacă nu-i nevoie  să fii actor ca să conduci teatrul, ce-ar fi, oare, ca pacienţii celui mai celebru doctor să fie consultaţi şi trataţi de… popi?! Iar slujbele, din biserici, să fie ţinute de… medici! Iar pe scena teatrelor  nostre să joace… primarii! Desigur, este doar un exerciţiu de imaginaţie, dar, nu-i aşa?, că dă frisoane?

Mergem mai departe… : „… Am foarte multe informaţii că la teatru (n.a. se referă, certamente, la Teatrul de Nord!) s-au făcut numeroase şmecherii, cu banii, iar noul manager, care este un bun economist, cu peste 15 ani vechime, vă ştii să caute în trecut şi să pună lucrurile la punct”. Din iunie 2013 destinul Teatrului de Nord, a fost, mai mult sau mai puţin, în mâinile mele. Am avut două mandate de interimar, de câte şase luni,  aşadar informaţiile neverificate, nefondate, dar afirmate public de domnul doctor mă vizează, clar, pe mine. Ăsta e, dealtfel,  şi motivul acestui drept la replică. Mă întreb, siderat, oripilat şi îngreţoşat, la ce „şmecherii cu banii” se referă domnul doctor? Oare la alea prin care am reuşit să aduc 20.000 de lei, sponsorizare, pentru aniversarea celor 45 de ani ai secţiei române, aniversare la care domnul doctor a promis că ne va sprijini, cu suma solicitată (n.a. Consiliul Local, nu Domnia sa, personal, evident!) dar pentru care nu a dat nici măcar… bineţe invitaţilor, ba mai mult, a afirmat că: „Eu nu particip la Balul Liberalilor!” interzicându-le şi angajaţilor din Primărie să participe la aniversarea celor 45 de ani de teatru românesc la Satu Mare. Superba domnişoară Natalia Covaci, responsabilă de proiectele culturale din cadrul Primăriei Satu Mare, poate să confirme acest lucru. Desigur, asta n-o exonerează nici pe gingaşa fiinţă de aprecierile mele (de care, sunt convins, dealtfel, că nu are nevoie!), după celebra replică înduioşătoare, populistă, dar vădit demonstrativă: „Nu-i aşa şefu  că de la Primărie nu merge nimeni? Nu ne permitem să dăm 250 de lei din buget…!” Asta, deşi, le spusesem tuturor celor invitaţi, din cadrul Primăriei (PSD ,PNL, UDMR!) că pentru ei aniversarea secţiei române este… moca! Normal! Oare se referă, domnul doctor, la şmecheria prin care, neprimind banii promişi de Ordonatorul Principal de Credite, pentru o activitate a unei instituţii de cultură, subordonate direct acestuia, am solicitat şi primit o sumă de bani de la Consiliul Judeţean Satu Mare, pentru derularea, în bune condiţii, a aniversării celor 45 de ani ai secţiei române? Ori, poate la şmecheria prin care am reuşit, de multe ori, să umplu sala Casei de Cultură a Sindicatelor, care are o capacitate de 515 locuri, în comparaţie cu sala Teatrului de Nord, care avea 350? Oare de aici să reiasă şmecheria cu banii? Din surplusul de bilete vândute spectatorilor sătmăreni? Ori, aproape sigur, se referă la deplasarea Teatrului de Nord (premieră mondială, în istoria instituţiei!) în Statele Unite ale Americii, la Chicago, pe cheltuiala mea proprie! Se întreabă, oare, domnul doctor, cum am fost atât de şmecher încât am reuşit să plătesc biletele de avion şi să onorez invitaţia RO STAGE THEATRE din metropola americană?! Nu e loc de dileme, domnule doctor! Am scos un ajutor bănesc de la C.A.R., în sumă de 7500 de lei şi am zburat! Şmecheria e simplă în acest caz: Teatrul de Nord a jucat pentru comunitatea românească de la Chicago, pe banii mei! (N-aş fi vrut să se ştie asta, nu bravez, dimpotrivă, unii mă pot cataloga drept fraier în loc să fiu … şmecher!).

A doua parte a propoziţiei citate se referă la noul manager, cu o vechime de peste 15 ani… Necunoscându-l nu îmi permit să vorbesc despre el, îi urez mult căcat (asta fiind urarea oamenilor de teatru, desigur pentru cunoscători, dar dânsul venind „să pună lucrurile la punct” în Teatrul de Nord, este normal să se familiarizeze cu noul loc de muncă!) şi, sper să reuşească! Mai multe informaţii picante şi un C.V parţial vis-a-vis de domnul Ţăran (!?!) găsiţi în Informaţia Zilei de miercuri, 14 mai, a.c. Dar să vedem ce mai spune domnul doctor… „Nu mai vreau să cheltuim 900.000 de lei pentru recuzită… şi nu o să mai permit scurgeri de bani prin contracte cu diverşi actori care vin la Satu Mare din an în Paşte! Eu nu am cunoştinţă de asemenea lucruri! Din iunie 2013 până azi nu s-au cheltuit 900.000 de lei pentru recuzită (o sumă aberantă!) şi nici nu cunosc acel/acei actor/actori care au contracte cu Teatrul de Nord şi vin din an în Paşte la muncă. Bănuiesc că ar fi trebuit să ştiu de existenţa acestor lucruri în vremelnica mea postură de manager general; iar de prostie nu pot să fiu suspectat, deoarece mă îndoiesc de faptul că Ordonatorul Principal de Credite, recte, domnul doctor ar fi numit un prost la conducerea Teatrului de Nord (Rectific: m-am îndoit! Acum nu mai am această îndoială!).

Povestea îşi urmează firul epic şi citim (iar eu citez!): „Au fost actori la conducerea teatrului şi nu s-au înţeles, deci nu trebuie să te naşti actor ca să fii manager!” Afirmaţia mă vizează direct. Am ajuns de la Cluj Napoca la Satu Mare (iată, şi eu sunt un venetic!) în 1997. Atunci la conducerea Teatrului de Nord se afla domnul Cristian Ioan, regizor. I-a urmat domnul Andrei Mihalache, tot regizor. Apoi a fost implementat domnul Ciuclean Gheorghe, economist. După un timp a ajuns director general domnul Steer Peter, absolvent de geografie, apoi, iarăşi, domnul Andrei Mihalache. Aşadar, din septembrie 1997 şi până azi eu sunt singurul actor cocoţat în suprema funcţie de manager general. Tare aş vrea să ştiu cu cine nu m-am înţeles… Cu cei care nu erau obişnuiţi să muncească, care nu au venit la muncă şi cărora le-am desfăcut contractul de muncă? Cu cea căreia i-aţi spus (evident, în glumă!) „nebuna aia cu părul aşa…” care „lustruia” pardoseala la Primărie, la Consiliul Judeţean şi la Prefectură, sistematic şi obsesiv cu aceleaşi reclamaţii nefondate şi bolnăvicioase? Cu doamna preşedinte de sindicat care a umblat cu petiţii, peste tot,  susţinând că dacă am fost de acord cu separarea celor două secţii, română şi maghiară, în urma unui plebiscit, mai mult sau mai puţin corect (doar e democraţie şi trebuie să te supui majoritaţii, nu-i aşa?) o să distrug teatrul românesc din Satu Mare? Cu reclamanţii de serviciu, care „dădeau cu ciocul” verzi şi uscate, mizerii şi abjecţii, care nu există dar, la care, poate, Domnia voastră aţi plecat urechea? Era de preferat o cercetare serioasă înaintea unor afirmaţii dezagreabile. Doamna viceprimar Marcela Papici s-a documentat temeinic, a înţeles ce înseamnă recuzită, recuzită consumabilă, decor, heblu, pantalon de scenă, arlechin, etc., dar a fost scoasă din toate Comisiile şi i s-au retras toate atribuţiile, doar pentru că U.S.L.- ul trebuia să se rupă şi nu pentru incompetenţă. Doamna Papici a venit la Teatrul de Nord, a cercetat, s-a documentat, la faţa locului, a fost la spectacole şi cred că părerea ei, avizată, valora mai mult decât „şoaptele yesman-iste” şi răutăcioase ale unor „binevoitori” (Cel mai elocvent exemplu este povestea cortinei, dată cu titlu de împrumut, Căminului Cultural din Medieşul Aurit, cortină care după poveştile nemuritoare ale şoptitorilor bolnavi a fost tăiată şi ciopârţită…!)

Vă reamintesc că din iunie 2013 am solicitat  control financiar (Audit, Curtea de Conturi!) sistematic şi m-am ales cu promisiuni. Nu cred că îmi permit să dau afară oameni din Teatrul de Nord doar la sugestia… orală a vreunui doctor, fără un „consult” amănunţit, dovedit şi… parafat!

Ajungem la ultima propoziţie care este de-a dreptul savuroasă şi poate să fie punctul de plecare al unui spectacol de teatru absurd: „… şi la Teatrul de Nord vor fi aplicate măsurile luate la Transurban, unde lucrurile s-au liniştit, şoferii fiind monitorizaţi cu G.P.S.-uri iar alimentarea făcându-se cu cartela!” Iată secretul succesului! Aşadar, aşteptăm, fremătând de emoţie, implementarea în cutia craniană a unor G.P.S.-uri performante, prin care să putem crea iluzii artistice, vândute, mai apoi, spectatorilor sătmăreni. E drept că dacă le-aveam deja ne-am fi descurcat mult mai bine prin Chicago, unde Teatrul de Nord a ajuns pentru prima oară în istoria sa. Dar, cu siguranţă, ne vor fi utile, la Tel Aviv şi la Chişinău, unde, în toamnă, Teatrul de Nord a fost invitat să participe cu două spectacole! Asta, desigur, dacă nu vom ajunge până atunci o societate comercială, caz în care vom putea comercializa… recuzita şi decorurile!

În încheiere vă reiterez ideea că „nu ţin cu dinţii” de postul de manager general, nu m-am născut manager şi nu voi muri manager. M-am născut om, am devenit actor şi am condus Teatrul de Nord o stagiune în care instituţia a „scos capul în lume”(cu toate mizeriile interne şi extenre!). Acest drept la replică nu este născut din disperarea de a pierde o funcţie de conducere, vremelnică, prost plătită şi da!, stresantă, ci datorită faptului că afirmaţiile Domniei voastre m-au vizat direct şi au lovit în instituţia de cultură pe care o slujesc, dar pe care, Domnia voastră o ocoliţi (deşi aţi primit abonamente „moca” la fiecare premieră!). Şi s-a mai născut datorită faptului că eu înţeleg, pe deplin, noţiunea de onoare.

Restul sunt „vorbe, vorbe, vorbe”, vorba lui Shakespeare!

Vă doresc sănătate, domnule doctor, înţelepciune şi… mi-aş permite o sugestie: Nu amestecaţi cultura în politică! Singura politică a culturii este emoţia artistică! Iar asta nu depinde de PSD, UDMR, PNL, PP-DD, PDL, PC, PMP, PCR, GARDA DE FIER, REGELE MIHAI, A.I.CUZA, ŞTEFAN CEL MARE, BUREBISTA, etc., ci doar de artişti!

SORIN OROS – actor

P.S.1 Sursele citate sunt culese din: Vocea Transilvaniei- on line- 13 mai 2014, Gazeta de Nord Vest- 14 mai 2014, Informaţia zilei- 14 mai 2014.

P.S.2 Nu vă port pică; pot să înţeleg că aţi fost prost informat de sfătuitorii Domniei voastre, ori de unii mâncători de căcat din interiorul Teatrului de Nord. Şi mai pot să înţeleg curvăsăriile politicii, alianţele şi trocurile ei, adesea, murdare, pentru a păstra controlul şi puterea. Dar onoarea mea este mai importantă decât o funcţie de conducere, publică, efemeră, din care eu nu am avut nimic de câştigat. Teatrul de Nord da, iar acest fapt mă linişteşte!               

Din perspectiva mea, oricând, oriunde ne întâlnim, ne putem da mâna bărbăteşte, civilizat!

Dorel Coica: Sorin Oros, cel mai slab director, se pricepe doar la sex!

În cadrul unei conferinţe de presă susţinută astăzi, primarul Dorel Coica, a făcut noi afirmaţii cu privire la Sorin Oros şi la activitatea acestuia, anunţând că Vasile Ţăran, care a câştigat concursul, va fi instalat în curând.

“Eu am nevoie de un om care să ştie să folosească banul public. N-o să mai admit ca banul public să fie folosit de către domnii actori care au fost în funcţii de conducere. D-l Oros a fost cel mai slab director de teatru din câţi am cunoscut eu în Satu Mare şi din păcate a fost aservit politic, a făcut jocurile unui partid. Doresc un economist care să ştie să folosească banul pentru dezvoltarea teatrului, pentru o relaţie bună între cele două secţii pentru că aşa e normal. Dacă nu-şi fac treaba ne gândim la altceva, vom lua modelul de la Wolfenbuttel (oraşul înfrăţit din Germania – n.r.) care au 1570 de abonamente pe 400 de locuri şi care n-au trupă de teatru în oraş. Domnii actori să se ocupe de teatru, vom avea un director artistic care va face împreună cu managerul programul artistic al teatrului, cu viza primarului. Mă voi implica personal”, a declarat primarul.

Acuzațiile nu s-au oprit aici, Dorel Coica făcând afirmații și despre activitatea profesională a acotrului Sorin Oros.

„M-a oripilat. Piesa pe care d-l Oros a prezentat-o la acea aniversare mi-a lăsat un gust amar. Nu ştiam ce caută copiii acolo. Au fost scene de violenţă, promiscuitate, incest, adulter. Nu se poate la aşa o aniversare să prezinţi un asemenea spectacol. Pentru mine a fost o decepţie totală. Îl întreb pe d-l Oros, în mod public, ce au căutat copiii de la Şcoala de Arte să vadă o aşa oribilă piesă cu alcoolici, cu ungurul care în direct îi taie gâtul unuia. Eu m-am îngrozit, aşa ceva nu mai vreau să văd în Satu Mare. Dacă d-l Oros este atât de bun în organizarea de spectacole, îl aşteaptă garajul din Statele Unite, unde a organizat un spectacol pentru cinci negrese şi şapte hispano-americani. Să se ducă acolo şi să prezinte dânsul. S-a terminat epoca Oros, nu mai vreau astfel de directori la Teatru”, a mai declarat edilul.

Primarul are aşteptări ca noul director să ştie să selecteze spectacole, să fie sala plină.

„Oros se pricepe numai la sex, la alcoolici, la tăiat gâtul şi aşa mai departe, asta e specialitatea lui. Să încheie cu comentariile, să nu mă oblige să spun mai mult”, a încheiat primarul.