Unul dintre elementele etnografice care marchează trecutul acestei zone a României este arhitectura populară tradiţională. În general, materialele de bază ale construcţiilor unei gospodării populare au fost lutul, lemnul, stuful şi trestia. Casele ţărăneşti din sec. XVIII-XIX se făceau cu pereţii din pământ bătut cu maiul în cofraje de lemn.
Primele tipologii de case ale oamenilor simpli erau cu o cameră sau cameră cu bucătărie (tinda). Mai târziu, aceste construcţii s-au extins la două camere şi tindă (cu cămara de alimente), fiind întregite, în continuarea casei, cu un grajd. Poziţia caselor este perpendiculară pe stradă, cu camera curată înspre stradă, iar cea de locuit, în spate. În perioada sfârşitului sec. XIX – începutul sec. XX, casele de locuit au fost construite din pământ bătut, combinat cu văioage (cărămizi de lut nearse,amestecate cu pleavă). Ulterior, s-au folosit în construcţii cărămizile arse, combinate cu văioage. Pentru protejarea caselor de intemperii s-a trecut la construirea unui târnaţ pe toată lungimea casei. în materialul de mai jos vă prezentăm câteva dintre cele mai reprezentative astfel de gospodării ţărăneşti.
Muzeul Local Turţ
Casa, construită în jurul anului 1920, a fost achiziţionată din Gherţa Mare (comuna Turţ) şi este specifică pentru aşezările de tip răsfirat din comitatul Ugocea. Materialul de bază folosit în construcţie este lemnul. Respectând tradiţia caselor construite în pantă, s-a realizat o fundaţie din piatră spartă, procurată din carierele locale, pe care s-a aşezat o talpă groasă de stejar, pereţii fiind clădiţi din bârne îmbinate la colţuri în cheotori. Stratul de tencuială din exterior şi interior a fost văruit în alb sau albastru. Casa este compusă din camera curată în faţă, urmată de tindă şi de camera de locuit, în spatele căreia se află o cămară de alimente. Ea este prevăzută şi cu un târnaţ pe toată lungimea sa. Stâlpii de susţinere sunt din lemn de stejar, tăiaţi la gater, ciopliţi şi strunjiţi cu motive geometrice decorative. Casa este amenajată cu mobilier specific zonei, materiale textile (faţă de masă, cuverturi şi şterguri), icoane şi blide decorative de Vama.
Muzeul local Oraşul Nou
Casa-muzeu a fost achiziţionată din Oraşul Nou şi strămutată la drumul principal, într-un loc mai accesibil pentru vizitatori. Este o casă specifică etniei maghiare, atât ca arhitectură locală, cât şi din punct de vedere al amenajării interioare, fiind inaugurată în anul 2009. Tipic pentru casele în pantă, casa-muzeu are o pivniţă dublă în partea din faţă a fundaţiei. Partea din faţă este sala presei, iar al doilea spaţiu este pentru
depozitarea butoaielor de vin. Deasupra fundaţiei, casa este clădită din bârne de stejar, iar camera din spate, din văioage. Partea din faţa casei până la intrare este prevăzută cu un târnaţ sprijinit pe stâlpi de susţinere, la intrare având un foişor ce protejează de intemperii. Camera curată dinspre stradă este amenajată cu piese de mobilier rustic, specifice perioadei interbelice. Tinda, care reprezintă şi intrarea în casă, este amenajată ca bucătărie cu toate accesoriile ei. Camera din spate are trei paturi, o laviţă, bufet cu vitrină şi război de ţesut cu accesoriile pentru pregătirea firelor textile.
Casa ţărănească Certeze
Casa ţărănească Certeze este o construcţie specifică arhitecturii oşeneşti şi se încadrează în tradiţia construcţiilor ţărăneşti de lemn din nord-vestul Transilvaniei. Este construită pe o fundaţie din piatră, din bârne de stejar cu lipitură, şi este format din: tindă (o încăpere de dimensiuni mai reduse decât camera, în care se intră direct
de afară şi de unde se urcă în podul casei), camera de mândru (curată, unde familia îşi păstra obiectele cele mai de preţ şi erau primiţi musafirii), camera de locuit (unde se pregătea şi se servea mâncarea şi unde erau efectuate unele activităţi casnice). Tot
aici se dormea şi se derula tot ciclul vieţii de familie. În partea din faţă şi pe una dintre părţile laterale ale casei este prevăzută cu un târnaţ sprijinit de stâlpi din lemn în ”L”. Construcţia nu este foarte veche, ea datând din anul 1947. Casa este amenajată tot inventarul specific zonei, mobilier, textile de interior, icoane şi ceramică decorativă şi utilitară.
Sursa: Consiliul Județean Satu Mare
