Luni, 9 noiembrie a.c., mătușa Floare Finta, Tezaurul uman viu al Țării Oașului, este invitată la Palatul Cotroceni, alături de alte personalități care dețin acest titlu, pentru a participa la o ceremonie în cadrul căreia va fi decorată de către președintele Klaus Iohannis cu medalia Meritul Cultural clasa I, pentru merite culturale deosebite.
De asemenea, mătușa Floare va participa și la Gala tezaurelor umane vii organizată de Ministerul Culturii și Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, precedată de o expoziție meșteșugărească cu obiecte realizate de tezaurele umane vii ale României. Ea va fi însoțită la București de dr. Natalia Lazar, care, în calitate de specialist, i-a întocmit mătușii Floare dosarul de candidatură, considerând-o o persoană reprezentativă pentru comunitatea din Țara Oașului, subliniind contribuția substanțială adusă la păstrarea și reafirmarea identității culturale patrimoniale imateriale. Propunerea specialistului a fost susținută și de reprezentantul orașului Negrești-Oaș, primarul Aurelia Fedorca, care a recomandat-o cu căldură pe mătușa Floare în vederea obținerii titlului Tezaur uman viu.
Programul Tezaure umane vii, care-i vizează pe păstrătorii și transmițătorii culturii tradiționale, reprezintă una dintre inițiativele UNESCO privind salvgardarea, păstrarea și transmiterea patrimoniului cultural imaterial. Scopul principal al programului este acela de a încuraja statele membre să adopte măsuri prin care păstrătorii și transmițătorii elementelor de patrimoniu cultural imaterial să beneficieze de recunoașterea și de vizibilitatea adecvată în rândul comunităților din care fac parte, al specialiștilor și al publicului larg. Titlul Tezaur uman viu, care se acordă de Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, este viager, personal și netransmisibil. Mătușa Floare Finta a obținut acest onorant titlu în anul 2012.
Felicitări, Floarea Finta!
Mulțumiri președintelui! Iar bonus -următoarea…
Regele IO și Lumea
Undeva, sub soare, se afla o împărăție bogată, veche de când lumea, care, deși era furată mereu, tot se mai găsea ceva de șutit.
De mai puțin de un an, la cârma regatului se afla IO, un rege atipic, nu prea vorbăreț, ce vroia să schimbe Lumea.
Deși porni cu șansa a doua la preluarea regatului, Lumea, sătulă de gargaragii, a ales să fie cârmuită de un rege al lucrului bine-făcut. Se spera că se va înconjura de sfătuitori buni, care să-l ajute să schimbe Lumea, însă, după câteva luni de zile, unul dintre ei și-a arătat forța, reușind să adoarmă în plină întâlnire cu un omolog de-al său.
Timpul trecea, iar Lumea părea să fie răbdătoare, până ce o molimă se abătu asupra regatului. Atunci se trezi și hotări să-i schimbe pe cei vinovați de extinderea molimei. Mânați de puteri nevăzute, împinși de răni sufletești sângerânde, Lumea reuși să scape de câțiva dintre vinovați.
În această situație, când Lumea fierbea de nemulțumire, regele IO găsi de cuviință să iasă din bârlogul proaspăt renovat și să-și arată simpatia pentru Lume. Prin aceasta, își dorea să pună osul la schimbarea treburilor prin regat, dar cineva sau ceva îl oprea să o facă cu toată inima. Totuși, cu chin cu vai, se deplasă în Lume pentru a afla sursa răului. După ce se consultase cu o parte de Lume, aleasă pe sprânceană, ieși în Lume, să-i arate Ei că-i pasă. Pas cu pas, intrând în mijlocul Lumii, auzi vocea ei și simți că i se înmoaie picioarele și glasul. Era conștient că Lumea îi simțise slăbiciunea, iar demersul lui era doar praf în ochii lumii.
Ajungând la Palat, regele IO înțelesese că Lumea poate fi schimbată de el, numai dacă se schimbă, să fie asemenea Lumii!
Doamne, te rog Doamne, dă-i regelui IO înțelepciunea Lumii, pentru a salva regatul!