În organizarea Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare, în colaborare cu Cenaclul Cronograf, azi, în jurul orei 10.00, poetul național Mihai Eminescu a fost omagiat la bustul din fața liceului care-i poartă numele din Satu Mare.
Primul care a vorbit despre Mihai Eminescu și despre lewgăturile sale cu Sătmarul a fost directorul Muzeului Județean, Felician Pop.
”Vreau să vorbesc despre Eminescu și Satu Mare, despre legăturile pe care poetul le-a avut cu aceste meleaguri. Fără îndoială, Eminescu ne-a dăruit limba pe care noi o vorbim astăzi. Și mai mult decât atât, pentru noi sătmărenii, Eminescu a spus cele mai frumoase lucruri despre Satu Mare din toți oamenii care au trăit vreodată. Și acea frază care a spus-o despre Satu Mare se află la Monumentul Limbii Române, aflat în curtea Muzeului de Artă, în care Eminescu spune că cel mai frumos grai, cel mai apropiat de graiul italic, se vorbește la Sătmar. Eminescu, cu siguranță, nu a fost niciodată la Sătmar, care atunci era într-o altă țară. Eminescu, în studenția lui de la Viena, a cunoscut câțiva sătmăreni, cu care era prieten. De acolo, Eminescu, a auzit limba care se vorbește la Satu Mare”, a declarat Felician Pop.
A urmat un moment artistic realizat cu sprijinul cadrelor didactice și al elevilor Colegiului Național „Mihai Eminescu”, apoi au fost depuse coroane și jerbe de flori. După aceste eveniment, în curtea Muzeului de Artă, poeții sătmăreni au susșinut un microrecital liric.
Ziua de 15 iunie, reprezintă data morții poetului național al românilor, prozatorul, dramaturgul, ziaristul și gânditorul, Mihai Eminescu (1850-1889).
Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas.
În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București.
A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.
