Cetatea din Ardud, așa cum nu ați văzut-o niciodată! Ardudul este recunoscut ca o localitate străveche, fiind locuit încă din epoca bronzului și având ca ocupații de bază agricultura, creșterea animalelor, fierăria, tâmplăria, țesutul etc.
În decursul vremurilor a cunoscut diferite evoluții, atât sociale, cât și politice. Este atestat documentar din anul 1215 sub numele de Herdeud (așa cum este consemnat în Registrele de la Oradea) într-un proces de vrăjitorie, iar încă din sec. XIII a fost celebru ca târg de sare. În anul 1369 este ridicat deja la rangul de oraș de câmpie, iar în anul 1378 este pomenit ca district în comitatul Satu Mare. Din a doua jumătate a sec. XIV, Ardudul, împreună cu satele Codrului (Homoroade, Hirip, Beltiug, Doba, Gerăușa, Socond, Bârsau, Sâi, Măriuș, Bicău, Borlești și Ardusat, Asuaj, Oarța – azi jud. Maramureș) și zonele Sălaj, Chioar, Arieș, aparținea voievozilor maramureșeni Balc și Drag (urmașii lui Dragoș).
De altfel, perioada de glorie a Ardudului se leagă de numele acestora. Ei au primit Ardudul ca donație din partea regelui Sigismund în jurul anului 1392. Datorită contextului istoric și politic din acele vremuri, în anul 1408 unul dintre urmașii familiei se convertește la catolicism și își schimbă numele din Drag în Dragfi de Beltek (Beltiug), după numele domeniului pe care îl stăpânea. Cel mai ilustru exponent al acestei familii a fost Bartolomeu Dragfi, care ajunge la una dintre cele mai importante demnități, respectiv cea de voievod al Transilvaniei (1493 – 1499). În 1481, ca semn al prețuirii faptelor sale de vitejie, primește dreptul să ridice o cetate la Ardud.
Această cetate va fi zidită pe locul unei cetăți vechi de pământ, noua construcție fiind din piatră, în stil renascentist, de dimensiuni impresionante. În anul 1565 a rezistat unui asediu prelungit de peste 3 luni de zile de la o armată de peste 40.000 de oameni, fiind cucerită doar prin trădare. Un alt edificiu important al Ardudului, ridicat de același Bartolomeu Dragfi, este Biserica Romano-Catoliă, care a fost zidită în plină epoca a Renașterii și a fost înzestrată de către Matei Corvin cu bogății însemnate. La săpăturile de restaurare a Cetății Arudului din anii 1730 s-a găsit inscripționat pe pereții cetății că aceiași meșteri care au zidit Biserica din Beltiug au lucrat și la cea din Ardud. Pe la 1509, Ardudul e pomenit ca târg Oppidum Erdeud, iar după reforma religioasă din sec. XVI, Ardudul, sub protecția comitelui Gaspar Dragfi, unul dintre primii nobili ce au trecut la Reformă, a devenit un important centru al protestantismului din Transilvania și Ungaria. În domeniul culturii, familia Dragfi s-a remarcat prin scrierea și păstrarea unei cronici a Regatului Ungariei la curtea lor din Ardud, cunoscută în istorie drept „Cronica Dubnicense”. În 1545, la Ardud s-a ținut primul Sinod al protestanților din Ungaria de Sud și Transilvania, iar în 1555, al II-lea Sinod. În 1730, contele Alexandru Karolyi construiește o cetate-castel pe locul vechii cetăți, folosind pereții și fundația celei anterioare, unul dintre turnuri păstrându-se și astăzi.
Primii șvabi sătmăreni au ajuns în comitatul Satu Mare și în zona Ardudului în jurul anului 1712, populând zona devastată de războaie și epidemii. Venirea lor a adus o contribuție importantă la dezvoltarea economică și spirituală a regiunii. Până la sfârșitul secolului, aici au venit și alte grupuri de coloniști germani, originari din Europa Centrală și de Vest. Perioada interbelică surprinde această urbe în plin proces de dezvoltare (atunci a devenit centru de plasă, unde își desfășurau activitatea importante insituții ale statului).
Potențialul turistic este reprezentat în primul rând de Cetatea Ardud, una dintre cele mai puternice fortărețe senioriale din nordul Transilvaniei. Aici turiștii pot vizita doua turnuri ale cetății și o parte dintre beciuri, iar în interiorul cetății, și un muzeu, care prezintă istoria și evoluția locului. Într-unul dintre turnuri se pot vizita „Sala blazoanelor” (care oferă o scurtă incursiune în istoria familiilor importante care au stăpânit domeniul Ardudului) și „Sala cavalerilor” (unde se poate admira o mică colecție de arme și costume medievale, dar și o colecție de imagini ale cetății începând cu anul 1730 și până în prezent). Al doilea turn oferă o sală de exponate cu costume populare și unelte ale iobagilor, precum și ceramică din sec. XVII – XVIII. De asemenea, de pe terasa turnului se poate admira panorama orașului Ardud. În incintă, la intrarea în cetate, se află bustul lui Bartolomeu Dragfi, realizat de sculptorul Radu Ciobanu.
