De ce-i ajutăm pe ucraineni. Cum explică un psiholog sătmărean lipsa de compasiune a unor români

Preşedintele Asociaţiei Psihologilor din România şi rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, profesorul sătmărean Daniel David, a realizat un ghid psihologic pentru condiţii de război. El a explicat care sunt trăsăturile psihoculturale care îi împiedică, pe unii dintre români, să manifeste compasiunea faţă de vecinii noştri din Ucriana, dar şi cele care ne împiedică să acţionăm adecvat în condiţiile războiului.

„De ce îi ajutăm pe ucraineni, când avem şi noi nevoiaşii noştri?”

„De ce îi ajutăm pe ucraineni, deşi autorităţile ucrainene au închis şcoli româneşti?”

„De ce nu ne vedem de treaba noastră, ca să nu-i supărăm pe ruşi?”

Acestea sunt câteva dintre argumetele exprimate, zilele acestea, în spaţiul public de către românii care cred că ar fi mai bine să nu-i sprijinim pe ucraineni, nici cu ajutor militar, şi nici chiar cu ajutor umanitar, pentru oamenii care fug de război în sau prin România.

Profesorul sătmărean Daniel David, preşedintele Asociaţiei Psihologilor din România şi rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, care a realizat un ghid psihologic pentru condiţii de război, explică pentru „Adevărul” că există anumite trăsături psihoculturale ale poporului român care determină reacţii neadecvate la conflictul din Ucraina: lipsa de încredere înterpresonală, tendinţa de a exagera şi lipsa (auto)diciplinei.

,,Există câteva caracteristici psihoculturale care ar trebui conştientizate şi monitorizate, dacă nu chiar (auto)controlate. În primul rând, gradul de neîncredere interpersonală este foarte mare (atât între români, cât şi între noi şi străini), ceea ce nu favorizează cooperarea, uneori nici compasiunea/empatia, acestea fiind fundamentale în astfel de vremuri. Apoi, avem tendinţa de a ne polariza pe o serie de atribute psihoculturale, exagerând atât negativul, cât şi pozitivul. În fine, (auto)disciplina nu este un atu al nostru. În concluzie, avem nevoie în aceste vremuri de atitudini raţionale, nuanţate şi moderate, şi de cooperare/compasiune şi (auto)disciplină; pe alocuri le-am exprimat, dar prin mobilizare voluntară o putem facem mai mult!”, explică Daniel David.

Adevărul: Există o anumită doză de neîncredere în rândul populaţiei vis-a-vis de autorităţi, bazată şi pe elemente tangibile – cum ar fi de exemplu faptul că ni se spune că în eventualitatea puţin probabilă a unui atac, România şi partenerii NATO nu vor avea probleme, iar peste câteva zile se prăbuşesc un avion şi un elicopter din cauze tehnice. Unii români şi-au manifestat neîncrederea cumpărând pastile de iod, iar alţii şi-au scos banii din bănci. Unde este graniţa între un comportament reaţional şi unul, să-i zicem, nefuncţional sau chiar patologic în aceste situaţii?

,,Panica/anxietatea, furia/agresivitatea şi/sau deprimarea sunt răspunsuri nesănătoase din punct de vedere psihologic (distres), deoarece nu ne ajută să confruntăm eficient stresorii, aici războiul de la graniţa noastră şi consecinţele sale; spre exemplu, deprimarea ne demotivează, panica/anxietatea ne afectează negativ capacităţile rezolutive (inclusiv atenţia/memoria de lucru), iar furia/agresivitatea aduce complicaţii suplimentare.

Nici calmul şi/sau nepăsarea nu ne ajută, deoarece ne demotivează, la rândul lor, sau ne ţin într-o zonă de naivitate. Răspunsurile psihologice sănătoase sunt emoţiile negative funcţionale (eustresul): îngrijorarea (fie şi intensă, dar nu panică/anxietate), nemulţumire (fie şi intense, dar nu furie/agresivitate), tristeţe (fie şi intensă, dar nu deprimare) etc. Aceste emoţii negative sănătoase ne vor permite să putem confrunta adecvat războiul de la graniţă şi consecinţele sale, luând decizii bune, având comportamente adaptative în funcţie de situaţie şi neafectându-ne major calitatea vieţii (ex. pe fondul lor pot să apară şi emoţii pozitive legate de anumite evenimente – ex. ziua de naştere a copilului). Da, neîncrederea există, dar nu este acum momentul să o accentuăm, ci să le mai dăm o şansă!”

Sursa: Adevărul