Odată cu venirea primăverii și a verii se redeschide sezonul căpuşelor. Cum să ne protejăm, la ce să fim atenţi, cum să procedăm dacă suntem muşcaţi de o căpuşă, cât de periculoase sunt şi cui trebuie să ne adresăm, sunt câteva întrebări la care ne răspunde dr. Margareta Fulop, medic primar boli infecţioase, specialist în epidemiologie, de la clinica Korall.
În judeţul Satu Mare sunt două tipuri de căpuşe
Căpuşele sunt ectoparaziţi hematofagi, vectori şi rezervoare pentru agenţi patogeni (viruşi-bacterii) transmişi omului prin înţepătură de căpuşă. În natură se hrănesc cu sângele animalelor şi ocazional al oamenilor. Sunt cunoscute peste 850 de specii de căpuşe răspândite în toate continentele lumii. În România sunt răspândite 27 specii de căpuşe. În judeţul Satu Mare, conform studiilor, domină speciile Ixodes ricinus şi Dermacentpr marginatus.
Sezonalitatea căpuşelor variază în funcţie de condiţiile meteorologice. Sunt două vârfuri de activitate, maxim numeric martie-iunie şi septembrie-noiembrie. Factorii favorizanţi ai creşterii numerice a populaţiei de căpuşe sunt schimbările climatice, încălzirea globală, iernile blânde-scurte, precipitaţiile abundente, despăduririle, comportamentul uman de expunere cu pătrunderea omului în habitatul căpuşelor.
Habitatele căpuşelor sunt: păduri, zone de tranziţie cu arbuşti, zone defrişate, lizierele pădurilor, pajişti, păşuni, tufării, livezi cu iarbă înaltă, grădini neglijate.
Căpuşele migrează geografic, se instalează în zone în care nu au existat înainte, în parcuri, pe gazonul din jurul casei, pe terenuri cu activităţi umane recreaţionale.
Căpuşele se adăpostesc sub frunze, pietre, tufişuri, rădăcinile ierburilor.
Ce facem dacă ne înţeapă o căpuşă?
Nu intraţi în panică. Nu toate căpuşe sunt purtătoare de Borrelia. Înţepătura de căpuşă este o leziune cu potenţial infectant, dar nu generează obligatoriu infecţie. Agenţii patogeni pe care îi pot transmite o căpuşă pătrund în organism numai când căpuşa a stat ataşată timp de cel puţin 24-36 de ore.
Îndepărtarea căpuşelor ataşate este indicat să fie efectuată de personal medical. Se utilizează pensete cu vârf subţire, pentru a fixa extremitatea cefalică a căpuşei, cât mai aproape de suprafaţa pielii, pentru a limita riscul de presiune asupra corpului căpuşei, urmat de regurgitarea şi deversarea conţinutului intestinal cu agenţi patogeni. Se trage căpuşa direct în sus, nu brusc, fără răsucire-smulgere. În farmacii există dispozitive de îndepărtare a căpuşei care facilitează îndepărtarea eficientă dacă nu vă puteţi adresa personalului medical.
Este interzisă folosirea metodelor “tradiţionale”: aplicarea de acetonă, benzină, vaselină, bandă adezivă, din cauza ineficienţei şi iritării căpuşei, urmată de hipersalivaţie-regurgitarea conţinutului digestiv cu deversarea agenţilor patogeni.
Ce NU facem dacă ne înţeapă o căpuşă?
Dacă părţi din extremitatea cefalică a căpuşei rămân în tegument, acestea nu se extrag. Nu zdrobiţi căpuşa îmdepărtată cu mâinile goale. Nu aruncaţi căpuşa la întâmplare. Se poate pune într-un recipient închis pentru analize din fluidele căpuşei.
Prevenirea înţepăturii de căpuşe:
– Reducerea timpului petrecut în zonele infestate cu căpuşe în perioada de activitate maximă.
– În drumeţii este indicată utilizarea hainelor de protecţie deschise la culoare, bluzelor cu mânecă lungă strânsă pe încheietura mâinii, glugă sau pălărie, pantaloni lungi introduşi în şosete, pantofi, ghete.
– utilizarea de repelente aplicate pe haine sub forma de spray, loţiuni, brăţări, plasturi. Ele pot fi botanice: uleiuri esenţiale de citronelă, eucalipt, mentol, lămâie, busuioc sau chimice: Autan, Picaridin. Repelentele sunt interzise la sugari, gravide, nu se aplică pe faţă, ochi, sub haine. Persoanelor cu risc ocupaţional se indică haine de lucru pretratate cu Permetrin.
– La întoarcere din drumeţii-picnic sun indicate verificarea îmbrăcăminţii (hainele pot conţine căpuşe care se po ataşa ilterior – pot supravieţui pe haine 3 zile); spălara hainelor folosite la 60 grade C; inspecţia tegumentului corpului, pielii păroase a capului, regiunii axiale, inghinale, popliteale.
-Faceţi duş, căpuşele pot sta pe piele ore fără să se ataşeze.
Ce simptome putem avea după o înţepătură
În perioada 1-6 săptămâni post înţepătură se urmăresc modificările locale, apariţia eriemului, febra, cefaleea, sindromul preudogripal.
Eritemul migrator – primul semn al infecţiei cu Borrelia este leziunea tegumentară de culoare roşie, rotundă-ovală, centrată de locul înţepăturii care se extinde lent în zil/săptămâni. Absenţa eritemului migratos u înseamnă întotdeauna absenţa infecţiei. Există 20-40% risc ca individul să fie infectat dar să nu prezinte Eritem migrator.
Limfadenopatia de căpuşă – Tibola caracterizată prin asocierea înţepăturii de căpuşa Dermacentor marginatus (infecţie cu rickettsia) la nivelul scalpului cu apariţia unui eritem cu necroză şi limfadenoparie cervicală.
