FOTO. Fiul unui evreu din Satu Mare, pe front în Israel. ,,Acesta este motivul pentru care luptăm”

Fost soldat în armata israeliană, scriitorul Yaniv Iczkovits, fiul unui evreu din Satu Mare, a vorbit despre decizia sa de a se întoarce pe front, după 20 de ani, informează Libertatea. „Palestinienii din Gaza ar trebui să înțeleagă că acesta nu este un război împotriva lor, ci împotriva Hamas. Acesta este motivul pentru care luptăm acum. De aceea lupt eu acum”, spune Yaniv Iczkovits, într-o scrisoare adresată publicului român.

Yaniv Iczkovits provine dintr-o familie de evrei români. Mama sa este din Iaşi, iar tatăl – din Satu Mare. Părinţii săi au copilărit în România şi au plecat, după război, în Israel. „Îl vedeam pe bunicul meu cu numărul de la Auschwitz tatuat pe mână și auzeam acele povești groaznice și apoi o auzeam pe mama povestind copilăria ei din Iași, din Pașcani, tatăl meu venise din Satu Mare și aveau amintiri bune”, povestea Iczkovits în interviul acordat Spotmedia.

În România însă, Yaniv Iczkovits este cunoscut mai degrabă pentru romanele sale. Romanul „Fiica măcelarului” (trad. Ioana Petridean), publicat în 2022 în colecţia „Raftul Denisei” la Editura Humanitas Fiction, vorbeşte despre călătoria unei femei dintr-o comunitate de evrei din Rusia ţaristă de la finalul secolului al XIX-lea. Iar volumul „Nimeni nu părăseşte Palo Alto”, lansat anul acesta la Târgul de Carte Gaudeamus, va fi transformat într-un film serial.

În urmă cu două decenii, numele lui Yaniv Iczkovits a stârnit un adevărat cutremur în Israel. În 2002, după un stagiu de serviciu ca rezervist în Gaza, în timpul celei de-a doua mari revolte palestiniene (Intifada, n.r.), Iczkovits a făcut publică o scrisoare în care arăta că nu vrea să mai lupte în teritoriile palestiniene. Pentru gestul lui, a petrecut o lună într-o închisoare militară. Dar „Scrisoarea combatanţilor”, semnată iniţial de 51 de soldaţi şi ofiţeri şi ulterior de aproape 1.000 de militari, a fost şi unul dintre motivele pentru care Israel a decis retragerea din Gaza, în august 2005.

În urmă cu o lună, Yaniv Iczkovits a scris o altfel de scrisoare, în care explică de ce data de 7 octombrie l-a făcut să se întoarcă în cazarmă şi să ia arma în mână. Prin intermediul Editurii Humanitas, militarul Yaniv Iczkovits explică, în exclusivitate pentru publicul din România, alegerea sa. Documentul a fost publicat, în limba franceză, şi în cotidianul francez Le Monde, unde poate fi accesat în baza unei subscripţii.

Redăm, mai jos, o parte din scrisoarea adresată de Yaniv publicului din România, în care explică de ce s-a întors pe front:

,,Ziua de 7 octombrie m-a schimbat pe mine. În 2002, alături de sute de ofițeri și soldați combatanți, am refuzat să lupt în teritoriile ocupate. În același timp, am ajuns să înțeleg că ocupația israeliană este imorală și că fiecare colonie din teritoriile ocupate, pe care trebuia să o apăr, este un obstacol în calea păcii. Am fost trimis în închisoarea militară pentru 28 de zile, plătind un preț personal greu pentru poziția mea.

Astăzi, cred în continuare că ocupația israeliană este imorală și că extremiștii din partea israeliană doresc să elimine orice posibilitate de reconciliere. Dar pentru acest război, m-am înrolat fără ezitare. Când au fost chemați rezerviștii, m-am înrolat imediat și am cerut să mă alătur forței combatante. De ce am făcut acest lucru? Ce s-a schimbat față de 2002? Ei bine, după părerea mea, ceea ce s-a întâmplat la 7 octombrie nu are legătură cu ocupația și nici măcar cu conflictul israeliano-palestinian pentru teritorii. Ceea ce s-a întâmplat la 7 octombrie este că o organizație teroristă, care controlează cu forța viețile a milioane de oameni din Fâșia Gaza, a trimis mii de teroriști să ucidă, să măcelărească, să violeze și să ardă civili nevinovați. Cele mai multe victime nu au fost soldați sau ocupanți. Au fost oameni care căutau pacea, tineri care dansau la un festival de muzică. Multe dintre victime au angajat mii de muncitori palestinieni din Gaza, şi le-au asigurat un mijloc de trai pentru casele și familiile lor. Alții chiar au donat bani și au adus copii din Gaza pentru tratament medical în Israel. Soarta tuturor acestora, fără excepție, a fost aceeași.

Prin urmare, dacă există cu adevărat speranță pentru acest teritoriu, dacă este cu adevărat posibil să visăm într-o zi la o realitate diferită, cei care au planificat ziua de 7 octombrie și toți cei care au participat la acțiunile lor trebuie să plătească prețul. A permite unei organizații teroriste să existe la granițele noastre înseamnă să numărăm zilele până la următoarea catastrofă. Palestinienii din Gaza ar trebui să înțeleagă că acesta nu este un război împotriva lor, ci împotriva Hamas. Acesta este motivul pentru care luptăm acum. De aceea lupt eu acum”.

Materialul complet poate fi citit pe libertatea.ro.