Ștefan Rubin Mihalca, fermier cu pasiune și dragoste pentru animale, s-a întors din Noua Zeelandă în România, în satul Borlești din comuna Pomi, județul Satu Mare, pentru a-și realiza visul de a avea propria fermă de vaci.
Potrivit Agrointel, acesta a plecat în Noua Zeelandă, în anii 2000, pentru a lucra la o fermă. Decizia avea să îi schimbe complet modul în care vede și face zootehnie. Investind alături de fratele său, cei doi au pus bazele unei ferme cu 180 de vaci și 420 de hectare de teren.
Ștefan Rubin Mihalca are rădăcinile în agricultură și, deși copilăria a trăit-o la oraș, mereu s-a visat fermier.
„Provin dintr-o familie de agricultori care în timpul comunismului, din păcate, au fost strămutați și au fost nevoiți să lucreze în mină. Eu, în schimb, chiar trăind într-un oraș – în orașul Cavnic împreună cu ei, pe urmă ne-am mutat în Baia Mare, am avut dragostea asta pentru animale și visul meu a fost că o să fiu lângă animale”, spune fermierul sătmărean în cadrul unui reportaj difuzat la rubrica ”Fermierii României” din cadrul emisiunii AgroStrategia de pe TVR 1.
Rubin Mihalca a evidențiat că întoarcerea sa în România a fost motivată de dorul de casă și de dorința de a-și construi o afacere în țara natală. În Noua Zeelandă, el a fost impresionat de eficiența fermelor de vaci, unde exploatațiile se concentrează pe pășunat și se bazează pe amestecuri de iarbă de calitate. Totodată, Mihalca a menționat că a avut oportunitatea de a învăța și aplica diverse metode de creștere a animalelor, inclusiv sistemul de închiriere a animalelor, care i-a permis să dezvolte afacerea fără a deține direct toate animalele.
”Noua Zeelandă este patria vacilor de lapte la pășunat. Adevărul ăsta este, că cel mai eficient lapte se produce în Noua Zeelandă pentru că e numai din iarbă, fără prea multe concentrate – astea se dau numai ca supliment, foarte puțin”, vorbește fermierul despre sistemul de creștere al vacilor în Noua Zeelandă, o țară în care, pentru a ajunge cu familia, a fost nevoie de șase luni de acte și proceduri birocratice. ”Ei erau foarte precauți cu toate că între timp și-au dat seama că au făcut o greșeală. Au regretat după ce România a intrat în Uniunea Europeană în 2007, când eu m-am reîntors în țară, că n-au fost mai deschiși pentru familii de tineri români calificați, oameni serioși. După ce s-a deschis Uniunea Europeană, tinerii s-au cam dus prin Europa, nu au mai fost interesați de Noua Zeelandă, Australia sau alte locuri mai depărtate din lume”, a mai precizat fermierul.
Îngrijea singur de 450 de vaci de lapte
Ferma în care lucrat în Noua Zeelandă avea 450 de vaci, și de toate se ocupa românul cu funcție de ajutor de head manager. O poziție pe care la început nu a înțeles-o, dar cu timpul și-a dat seama că venea cu responsabilitatea de a face aproape totul de unul singur.
”Eram numai eu cu fermierii. Ar fi încăput încă un ajutor să am, dar le-am spus: eu am venit în Noua Zeelandă să fac bani, nu să mă plimb sau să…!”. Mă simțeam în stare să pot duce. Aveau 450 de vaci la muls pe care le mulgeam singur. Mă ajutau numai în perioada fătărilor – eram toți trei împreună că erau de adunat vițeii de pe câmpuri, de lucrat cu vacile. Dar după ce se stabilizau fătările și treceau, le puteam gestiona singur. Eu mă ocupam de muls, de viței, de a le da noi parcele de iarbă la vaci, le mutam, le îngrijeam. Perioada grea era cea a fătărilor care erau grupate pe două luni – exact cum e la noi la oi – în perioada de iarnă vacile erau înțărcate, n-aveai de lucru cu mulsul. Asta era o pierdere pentru ei, dar așa era sistemul – nu puteai să le furajezi și iarna pentru că nu aveau porumb”, era sistemul de creștere în ferma unde a lucrat Rubin Mihalca.
Cu banii strânși, s-a întors să își facă fermă în România
Dorul de casă a făcut ca familia Mihalca să se întoarcă în România. Prima care a revenit a fost soția, iar apoi și Ștefan Mihalca a făcut pasul decisiv. Cu banii strânși printre străini a pornit de la zero, investind alături de fratele său în terenurile din Borlești unde au înființat ferma de familie.
”Ne-a costat aproape 100.000 euro – avize, acorduri, autorizații, PUZ, PUG – o nebunie. Am avut bani și i-am băgat pe toți în pământ, am făcut proiectul – ne-am făcut firmă, n-am știut noi cum să facem totul. A fost încă o problemă mare – Uniunea Europeană spunea că se dau banii pentru start-up, dar mergeai la bancă și banca spunea: cum să-ți dau bani la start-up, că tu nu exiști, nu știu cine ești, nu te cunosc, n-ai un istoric, cum să-ți dăm noi ție bani? Și a fost o luptă mare în care noi am pierdut. La noi s-a aprobat într-un final finanțarea, dar când am văzut că în 2009 sau 2010, la primul nostru credit pentru 10 ani, la 800.000 de euro luați trebuia să dăm înapoi 2 milioane de euro, am spus: măi oameni buni, nu-i fabrică de avioane, e fermă de vaci! Atâția bani i-aș putea da în 20-30 de ani, cum vreți să facă cineva investițiile astea? Și am renunțat”, a mai declarat fermierul.
În cooperativă, viitorul fermei de vaci de la Borlești
În prezent, fermierul se implică activ în comunitatea agricolă locală și este parte a Cooperativei Samus Lact, alături de alți fermieri din județul Satu Mare. Proiectul cooperativ a împlinit recent 10 ani de la înființare, iar Mihalca se pregătește să dezvolte o fabrică de lapte în cadrul cooperativei.
”Vrem să ne facem și fabrică de lapte. Proiectul ni s-a aprobat, suntem pe punctul de a începe să facem produse. Am înțeles că vom avea o colaborare și cu Casa de Comerț Unirea, am făcut și un grup de cooperative – ne-am unit între noi – se numește BOVICOOP – ca să fim mai aproape de informație, să fim mai aproape de tot ce se întâmplă nou și cum să evoluează piețele. Ideea e să reușim și noi să ne vindem laptele transformat în produse pentru români, ca să avem valoarea adăugată mai mare și să putem să trăim”, explică fermierul din Borlești.
Cu o experiență de 37 de ani în agricultură și zootehnie, Ștefan Rubin Mihalca consideră că a găsit liniștea și oportunități de dezvoltare acasă, alături de familia sa și comunitatea de fermieri.
Bă tu n-ai ce face cu banii?