Noaptea în care zânele coboară pe pământ. Sânzienele – magie, credință și tradiție românească. În fiecare an, în noaptea de 23 spre 24 iunie, tradiția românească prinde viață sub numele de Noaptea de Sânziene, o sărbătoare plină de mister și credințe străvechi. Această noapte este legată de solstițiul de vară și de cultul fertilității, având rădăcini adânci în mitologia și folclorul românesc.
Sânzienele, zâne bune din mitologia populară, sunt considerate a fi ființe eterice, îmbrăcate în alb, care plutesc în aer în această noapte, aducând rod bogat câmpurilor, vindecând bolile și protejând oamenii. Se spune că în această noapte cerurile se deschid, iar granița dintre lumea văzută și cea nevăzută devine extrem de subțire.
Unul dintre cele mai cunoscute ritualuri este culegerea florilor de sânziene (Galium verum), plante cu flori galbene și parfumate, care se crede că au puteri magice vindecătoare. Fetele și femeile tinere își împletesc coronițe din aceste flori și le aruncă pe casă. Dacă coronița rămâne agățată pe acoperiș, înseamnă că norocul și căsătoria sunt aproape. De asemenea, fetele își pun flori de sânziene sub pernă pentru a-și visa ursitul.
Pe lângă aspectul romantic și de bun augur, Noaptea de Sânziene este asociată și cu ritualuri de protecție împotriva spiritelor malefice. Unele tradiții implică aprinderea de focuri mari pe dealuri sau dansuri ritualice, menite să purifice și să alunge răul.
Această sărbătoare precreștină, suprapusă ulterior cu sărbătoarea creștină a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, continuă să fascineze și să unească comunitățile, păstrând vie o parte importantă a moștenirii culturale românești. Fie că este vorba de credințe în zâne bune, de puterea florilor sau de simpla bucurie de a celebra natura în plină splendoare, Noaptea de Sânziene rămâne un moment de magie și conexiune cu tradițiile străbune.
