Sătmăreanul Emanuel Gyenes povestește că a trăit, pe 6 ianuarie 2026, cel mai greu moment din cele 16 participări ale sale la Raliul Dakar. Un accident suferit la aproximativ 90 km/h i-a pus serios la încercare nu doar rezistența fizică, ci și voința de a merge mai departe.
Recomandarea medicilor a fost clară: retragerea din competiție. Cu toate acestea, pilotul sătmărean a ales să meargă mai departe. El a pornit în a doua săptămână de concurs fără să știe dacă va putea lua startul zilnic, problemele de vedere persistând. „Am mers 10 etape văzând dublu și fără să percep diferențele de nivel”, spune sportivul, descriind una dintre cele mai grele încercări din cariera sa.
Mărturia lui Emanuel Gyenes:
6 ianuarie 2026 a fost poate cea mai dură zi a mea dintre cele 16 ediții Dakar Rally la care am participat pana in prezent. Accidentarea a survenit când rulam cu aproximativ 90 de km/h. Le mulțumesc lui Konrad Dabrowski si Bruno Santos pentru ca s-au oprit si au chemat elicopterul medical când au văzut ca tot întrebam cât mai avem pana la finish.
A fost greu sa ii conving pe medici sa mă lase sa continui. După ce mi-au evaluat si casca, nu doar starea fizica, m-au lăsat sa termin proba, dar mergând după alți doi concurenți. În Bivuac mi-au făcut un CT scan si am decis sa continui, pentru că nu a fost semnalata prezența niciunui hematom.
Medicii mi-au recomandat sa mă retrag din raliu, însă am vrut sa continui. Fiecare zi a fost o lupta cu durerile de cap, de mână, etc. În ziua de pauza din Riyadh am repetat CTscanul si am primit același verdict: sa îmi revin este nevoie de odihna si ar fi bine sa mă retrag.
Am pornit în a doua săptămână neștiind daca voi putea lua startul pe proba speciala, pentru ca problemele de vedere nu se ameliorau. Totuși, am luat fiecare zi km cu km, chiar daca vederea nu s-a îmbunătățit. Am mers 10 etape văzând dublu si nepercepând diferențele de nivel.
Mă bucur ca nu am cedat si am reușit sa ajung pentru a 14-a oara la finish-ul unui Dakar.
