Luminația este descrisă de Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău ca o sărbătoare a morților ținută în fiecare an pe 1 noiembrie.
Când este Luminația în 2026: 1 sau 2 noiembrie
În calendarul romano-catolic, 1 noiembrie este Ziua Tuturor Sfinților, iar pe 2 noiembrie are loc pomenirea celor răposați. Muzeul din Zalău descrie Luminația pe 1 noiembrie. În 2026, 1 noiembrie cade duminică, iar 2 noiembrie, luni.
Într-o mărturie din Zăuan, publicată de muzeu: «Aici la noi în sat, în Zăuan, în 1 noiembrie îi Ziua Sfinților și în 2 noiembrie îi Ziua Morților.»
Un exemplu din 2024: programul unei parohii romano-catolice din Timișoara anunța slujbe pentru răposați în cimitir în ambele zile, pe 1 și pe 2 noiembrie. Programul este din 2024, nu pentru 2026.
Calendarul liturgic greco-catolic pe 2026 notează «(Pomenirea morților)» la duminică, 1 noiembrie.
Ce se face de Luminație
Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău scrie că Ziua Morților se sărbătorește în prezent în Transilvania, Banat și Maramureș de toți credincioșii, indiferent de religie. Adevărul scria în 2010 că mai există sate în toate județele din Transilvania în care obiceiul Luminației nu a ajuns.
Tot muzeul descrie ziua: odată cu lăsarea serii, oamenii merg la cimitir cu flori, crizanteme, cunoscute și ca florile morților, și cu lumânări. Mormintele sunt aranjate cu o zi înainte.
O mărturie din Biușa, publicată de muzeu: «La 1 noiembrie îi Luminația. Aunci merge toată lumea la cimitir și aprind lumânări pântu cei morți, duc flori și pun la morminte și să ridică paus. Popa face slujbă și pominește pă tăți morții. Înainte cu o zî să mere și să curăță mormintile de uscături, să sapă, să taie iarba, să fie curat. După ce să ridică paus, cine vre dă și pomană pântu cei morți. Acum să dau dulciuri la copii.»
Potrivit tradiției populare consemnate de muzeu, în noaptea de 1 noiembrie se deschid porțile dintre lumea celor vii și a celor morți. «Nu e bine să plângi», notează muzeul.
Ce lumânări se aprind de Ziua Morților
Sursele consultate pentru acest articol vorbesc despre lumânări aprinse la morminte, dar niciuna nu spune din ce sunt făcute. Și nu peste tot se aprind lumânări. În mărturia din Zăuan, de Ziua Morților «se ține slujbă în cimitir, se duc flori și coroane la morminte, dar nu se aprind lumânări, nu-i obiceiul în sat. Acum mai aprind cei care vin din alte părți».
Există două texte despre lumânarea de cult, din alte contexte. Primul este un articol despre simbolurile Paștilor, semnat de pr. Bogdan Dedu și preluat de Basilica.ro din Ziarul Lumina: «ar fi bine ca omul să nu folosească orice fel de lumânare, ci numai pe cea din ceară de albine». Al doilea este răspunsul unui preot, pe Doxologia, despre lumânările de cununie: el constată că la majoritatea nunților se folosesc lumânări din parafină și recomandă ca lumânările de la cununie să fie din ceară curată. Niciunul dintre cele două texte nu vorbește despre lumânările de la morminte.
Ceara de albine se obține prin topirea fagurilor, urmată de strecurare; pentru topire se folosesc topitoare solare sau cu abur, cum sunt cele de la Ferma Apicola Merișani.
Luminația și Moșii de toamnă: ce țin ortodocșii în noiembrie 2026
În calendarul ortodox pe 2026, sâmbătă, 7 noiembrie, este «Sâmbăta celor adormiți – Moșii de toamnă». La 1 noiembrie, același calendar nu are nicio mențiune de pomenire a morților.
Potrivit Basilica.ro, creștinii ortodocși au dedicat ziua de sâmbătă pomenirii morților, în special sâmbetele «Moșilor» și pe cele din Postul Mare. De Moșii de toamnă se fac rugăciuni pentru cei adormiți și se oferă milostenie în numele lor. Potrivit unui eseu publicat de Radio Renașterea, în această zi credincioșii aduc la biserică colivă și alimente, care sunt binecuvântate și împărțite.
Calendarul greco-catolic notează «Pomenirea morților» și la sâmbătă, 7 noiembrie.
De unde vine sărbătoarea
Potrivit Vatican News, pomenirea morților pe 2 noiembrie a devenit oficială în anul 998, când abatele Odilo de Cluny a făcut-o obligatorie în mănăstirile din subordinea sa.
Muzeul din Zalău scrie că Ziua Morților este o sărbătoare romano-catolică, devenită populară în perioada în care Transilvania a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar, și că a fost preluată, cu unele adaptări regionale, de ortodocși, luterani, calvini și unitarieni.
Adevărul scria în 2010 că obiceiul a fost împrumutat de la catolici «la mijlocul secolului trecut»; etnologii citați de ziar îl descriu ca pe un obicei citadin din Ardeal și Banat, care s-a răspândit treptat și în zona rurală.
Un eseu publicat de Radio Renașterea numește Luminația «o tradiție preluată de la credincioșii romano-catolici».
