56 de oameni şi peste 20.000 de animale a ucis Someşul în data de 14 mai 1970. Alţi mii de sătmăreni şi-au pierdut agoniseala, după ce apele învolburate au acoperit o treime din judeţ şi mai bine de jumătate din oraşul Satu Mare. În cifre seci, pierderile suferite de populaţie au fost estimate de autorităţile de atunci la 259 de milioane de lei.
În cartierul de jos al municipiului Satu Mare, nivelul apei la inundaţiile catastrofale din 1970 a atins doi metri. Zona este denumită acum cu numele „14 mai“, după data în care Someşul a luat 56 de vieţi omeneşti şi a făcut pagube de aproape 300 de milioane de lei.
Potrivit lucrării „Epopee pe Someş“, în industrie pierderile au fost de 77 de milioane de lei, la care se adaugă 6,4 milioane de lei pierduţi în construcţii, 6,2 milioane de lei în transporturi şi peste 64 de milioane prin oprirea activităţilor de producţie.
Semnalul de alarmă cu privire la creşterea periculoasă a nivelului Someşului s-a tras cu o zi înainte de dezastru, în 13 mai. În dimineaţa zilei următoare, apele Someşului începeau să acopere judeţul. Digul s-a rupt în zona localităţilor Văii Vinului, Culciu Mare, Apa şi Odoreului. Apa a inundat terenurile agricole, satele, dar şi o jumătate din municipiul Satu Mare.
Cele mai mari pagube s-au înregistrat în cartierul de jos al oraşului, denumit azi „14 Mai”, unde a fost măsurată şi cota maximă a apei: doi metri. Nicio casă din acest cartier nu a rămas neatinsă. Echipa de salvare a populaţiei a fost condusă de un reprezentant al Ministerului Internelor, venit special din Capitală.
Un grup de 10 pompieri de la staţia locală au „luptat“ timp de două săptămâni, fără pauze, ca să salveze cît mai mulţi oameni şi cât de multe bunuri.
Dintre localităţile din judeţ, una dintre cele mai grav afectate a fost Odoreul. Felician Pop, directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Satu Mare, este originar din Odoreu şi avea vârsta de opt ani la vremea respectivă.
„Totul a fost din cauza unei ierni cu foarte multe precipitaţii. Digul Someşului s-a rupt în zona Odoreului întrucât barajul Firiza era supraîncărcat. Casa noastră a fost distrusă în totalitate. Eram copil de opt ani şi auzeam cum se prăbuşesc casele. Eram şocat şi uluit, nimeni nu se aştepta.
A fost un dezastru de proporţii nemaipomenite, dar oamenii s-au solidarizat şi au reuşit să-i şteargă urmele. Casele din Odoreu a fost distruse în proporţie de 70%, iar satele Eteni, Cucu şi Lunca Apei au fost atunci şterse de pe faţa pământului. Din Lunca Apei nu a mai rămas decât biserica, actualmente mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”, îşi aminteşte Felician Pop.
Sursa: adevărul.ro
In 1980 aveam 11 ani ! Au venit de la Bucuresti oameni care au realizat un documentar in satul Petin cu ocazia implinirii a 10 ani de la inundatii , ca si o comparatie cu filmul realizat tot de ei in aceeasi localitate , cu aceleasi familii , tot in acel sat in 1970 ! Cand au terminat de inregistrat al doilea film au trambitat in sat si s-a strans lumea in caminul cultural Petin si s-a vizionat(printre care si eu) primul film , care s-a realizat in 1970 ! Daca mai exista acele copii au o valoare de nepretuit : sunt adevarate documente filmate cu viata locuitorilor acestor meleaguri….