10 greșeli pe care să le eviți atunci când plachezi o suprafață. Placarea unui perete sau a unei pardoseli pare un proiect simplu, dar diferența dintre o lucrare care arată bine și una care rezistă în timp stă în detalii. Fie că renovezi baia, montezi gresie în bucătărie sau plachezi terasa, fiecare etapă influențează rezultatul final.
Mulți descoperă problemele abia după câteva luni: plăci desprinse, rosturi fisurate, zone care „sună a gol”. De cele mai multe ori, cauza nu ține de materiale, ci de pași săriți sau executați superficial. Mai jos găsești cele mai frecvente 10 greșeli și cum le poți evita.
1. Alegi plăci nepotrivite pentru spațiul respectiv
Nu monta aceeași placă peste tot doar pentru că îți place modelul. Verifică specificațiile tehnice: absorbția de apă, rezistența la îngheț, clasa de trafic (PEI) și coeficientul de alunecare.
De exemplu:
• Pentru terase sau scări exterioare, alege plăci porțelanate cu absorbție sub 0,5% și rezistență la îngheț.
• Pentru baie, caută finisaj antiderapant (R10–R13).
• Pentru holuri intens circulate, optează pentru PEI 3 sau mai mare.
O placă montată într-un mediu pentru care nu a fost proiectată se va degrada rapid.
2. Nu verifici și nu pregătești corect suportul
Suportul trebuie să fie curat, uscat, stabil și plan. Resturile de vopsea, praful sau grăsimea reduc aderența adezivului. Fisurile și denivelările duc la montaj inegal.
Dacă pardoseala prezintă diferențe de nivel mai mari de 4–5 mm, corectează-le înainte de placare. Poți folosi o șapă autonivelantă Termofix de 25 kg pentru a obține o bază uniformă. Dacă vrei să înțelegi mai clar care e rolul șapei și cum influențează stabilitatea montajului, consultă explicațiile tehnice dedicate acestui subiect.
Aplică apoi amorsa potrivită tipului de suport (beton, BCA, rigips). Amorsa reglează absorbția și îmbunătățește priza adezivului.
3. Folosești un adeziv nepotrivit
Nu toți adezivii au aceleași proprietăți. Verifică marcajele de pe sac:
• C1 – adeziv standard pentru interior;
• C2 – aderență îmbunătățită;
• S1/S2 – flexibilitate crescută, potrivită pentru încălzire în pardoseală sau plăci mari.
Pentru formate peste 30×60 cm, folosește adeziv flexibil și aplică-l atât pe suport, cât și pe spatele plăcii. În majoritatea cazurilor, această metodă reduce riscul apariției golurilor de aer.
4. Prepari greșit adezivul
Respectă proporția apă–pulbere indicată de producător. Dacă adaugi prea multă apă, scazi rezistența amestecului. Dacă pui prea puțină, aplicarea devine dificilă.
Amestecă mecanic, lasă compoziția 5–10 minute la maturare și reamestecă scurt înainte de utilizare. Nu încerca să „revitalizezi” adezivul întărit prin adăugare de apă. Prepară doar cât folosești în intervalul de lucru recomandat.
5. Aplici incorect adezivul pe suprafață
Folosește o gletieră zimțată potrivită dimensiunii plăcii:
• dinți de 6 mm pentru plăci mici,
• 8–10 mm pentru plăci medii,
• 10–12 mm pentru formate mari.
Întinde adezivul uniform, într-o singură direcție. La plăci mari, aplică adeziv și pe spate (metoda „dublu strat”). Apasă ferm placa și verifică planeitatea cu nivela. Această tehnică, folosită frecvent în lucrările profesionale de plastering, asigură contact complet între placă și suport.
6. Nu trasezi și nu planifici montajul
Înainte să începi, trasează axele principale și fă o probă „la uscat”. Așază plăcile fără adeziv pentru a vedea cum cad tăieturile la margini.
Evită fâșiile foarte înguste lângă pereți sau obiecte sanitare. Planificarea te ajută să obții un aspect echilibrat și să reduci pierderile de material.
7. Ignori rosturile și distanțierele
Rosturile permit dilatarea și preiau mișcările structurale. Dacă lipești plăcile „lipite una de alta”, riști fisuri și desprinderi.
Folosește distanțiere:
• minimum 2 mm pentru plăci rectificate,
• 3–5 mm pentru plăci obișnuite.
La suprafețe mari, prevede rosturi de dilatare la 5–6 metri liniari. Pentru utilizare uzuală în locuințe, această măsură previne tensiunile acumulate în timp.
8. Grăbești uscarea și chituirea
Lasă adezivul să se întărească cel puțin 24 de ore înainte de chituire. Evită traficul intens și expunerea la apă în acest interval.
Temperatura optimă de lucru se situează, în general, între 5°C și 30°C. Evită montajul în ger sau în soare puternic. Respectarea timpilor de uscare contribuie la stabilitatea sistemului de placare.
9. Alegi greșit chitul de rosturi
Pentru băi și bucătării, alege chit flexibil sau rezistent la umiditate. În zonele cu apă directă, cum ar fi lângă cadă sau duș, aplică silicon sanitar la îmbinările perimetrale.
Aplică chitul cu spatulă de cauciuc, în diagonală pe rosturi. Curăță surplusul cu burete umed, fără să speli excesiv suprafața. O curățare agresivă poate scoate material din rosturi.
10. Neglijezi verificările finale și întreținerea
După întărire, verifică dacă există plăci care sună a gol. Dacă identifici probleme, intervino rapid. Curăță suprafața cu soluții blânde și evită substanțele acide în primele săptămâni.
Respectă normele de protecție a muncii: poartă mănuși, mască împotriva prafului și ochelari de protecție. În proiecte ample sau în spații cu solicitări structurale, consultă un specialist autorizat conform reglementărilor tehnice din România.
O lucrare corect executată începe cu pregătirea atentă și continuă cu aplicarea disciplinată a fiecărui pas. Analizează suportul, alege materialele potrivite și respectă timpii de lucru. Astfel reduci riscul de reparații și obții un finisaj care arată bine și după ani de utilizare.
