Și-a terorizat soția pentru că vrea să divorțeze. Judecătoria Satu Mare a admis parțial, pe 10 iulie 2026, cererea unei femei care a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva soțului ei, invocând violență psihologică manifestată prin amenințări, urmărire și supraveghere repetată din partea acestuia.
Potrivit cererii de chemare în judecată, cei doi s-au căsătorit în septembrie 2024, iar în luna mai 2026 femeia a decis să se mute la apartamentul părinților ei, având intenția de a demara procedura de divorț pe cale notarială. Ea a arătat că, începând cu 10 iunie 2026, bărbatul a adoptat o atitudine ostilă, s-a prezentat repetat în fața locuinței sale, i-a transmis fotografii din care reieșea că îi supraveghează apartamentul și că este pregătit să doarmă acolo, inclusiv o imagine în care apărea întins în mașină, acoperit cu o pătură.
Femeia a mai relatat că are probleme de sănătate și apelează la un terapeut care vine la domiciliul ei, iar bărbatul, suspectând o relație extraconjugală, i-a transmis pe 2 iulie un mesaj însoțit de o fotografie cu o bâtă de baseball, amenințând că îl va aștepta pe terapeut la locul de muncă al acestuia. Pe 4 iulie, într-un nou schimb de mesaje, bărbatul i-a scris că s-a îmbătat și că va merge să cumpere benzină, precizând că va incendia mașina terapeutului dacă o găsește parcată acasă la femeie, iar dacă nu, oricum va da foc la ceva în acea seară.
În ședința de judecată, femeia a povestit că bărbatul a urmărit-o cu mașina în mai multe rânduri, a stat noaptea în fața blocului ei, i-a spus că a cumpărat un apartament în apropiere pentru a o putea supraveghea permanent și a amenințat-o inclusiv că o va interna pe mama ei într-un azil de bătrâni. Totodată, a recunoscut că, la mijlocul lunii iunie, l-a lăsat pe bărbat să urce în apartament pentru a discuta amiabil despre divorț și i-a spus că îl iubește, precizare pe care a menținut-o și în fața instanței, explicând însă că, deși încă îl iubește, îi este teamă de el, motiv pentru care dorește să divorțeze.
Bărbatul a negat că ar fi amenințat-o vreodată pe reclamantă și a susținut că fotografiile și mesajele trimise au avut drept scop clarificarea suspiciunii privind relația acesteia cu terapeutul. A recunoscut însă că a transmis mesajele cu bâta de baseball, cu el dormind în fața casei femeii, și cel referitor la incendiere, explicând că „așa i-a venit pe moment” și că nu avea intenția să o pună pe reclamantă să sufere. A susținut totodată că nu a spart conturile de rețele sociale ale femeii, arătând că aceasta i-ar fi comunicat datele de acces, și că, în perioada în care ea afirmă că s-a simțit în pericol, tot ea l-a contactat de mai multe ori, l-a sunat inclusiv duminică pentru a stabili întâlnirea la notar pentru divorț și s-au ținut de mână.
Instanța a audiat și doi martori, tatăl femeii și mama bărbatului, care au confirmat existența unei relații conflictuale între cei doi, fiecare sugerând însă o contribuție comună a ambelor părți la escaladarea conflictului. Din declarația tatălui reclamantei a reieșit că acesta a fost nevoit să stea în mai multe rânduri cu fiica lui, întrucât acesteia îi era teamă să rămână singură.
Analizând probele, instanța a reținut că între cele două părți există o relație tensionată, generată de intenția femeii de a-l părăsi pe bărbat și de incapacitatea acestuia de a accepta situația, ceea ce a dus, din gelozie, la escaladarea conflictului. Judecătoria a remarcat că, deși la începutul lunii iunie exista o disponibilitate din partea femeii de a discuta cu bărbatul, iar aceasta i-a transmis chiar mesaje de afecțiune, anumite mesaje ale acestuia depășeau simpla manifestare a geloziei și au căpătat un ton amenințător, prin care încerca să îi impună o anumită conduită. Instanța a citat mai multe astfel de mesaje, printre care unul în care bărbatul îi scria că a „blocat spatele mașinii” și că „nu are nicio șansă de scăpare”, precum și altul în care amenința că îi va sparge geamurile cu o piatră.
Instanța a concluzionat că bărbatul a exercitat asupra femeii acte de violență psihologică, prin amenințare verbală, control asupra vieții personale, gelozie, urmărire fără drept și supravegherea locuinței, care i-au creat acesteia o stare de temere. Totodată, a apreciat că răspunsurile bărbatului legate de motivul fotografierii sale în fața locuinței femeii au fost evazive și parțial neplauzibile.
Ca urmare, judecătoria a dispus obligarea bărbatului să păstreze o distanță de 100 de metri față de femeie și față de reședința și domiciliul acesteia din Satu Mare, precum și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic sau prin corespondență, pentru o perioadă de o lună începând cu 10 iulie 2026. Instanța a respins însă cererea de obligare a bărbatului la purtarea unui sistem electronic de supraveghere, precum și solicitarea privind durata de 8 luni cerută inițial de reclamantă, apreciind că o lună este suficientă pentru atenționarea acestuia asupra gravității faptelor sale.
Bărbatul a fost obligat și la plata a 3.500 de lei cheltuieli de judecată către femeie, reprezentând onorariu avocațial, precum și la plata onorariului de 328 de lei cuvenit avocatului din oficiu care îl asistase inițial. Instanța a atras atenția că nerespectarea ordinului de protecție constituie infracțiune, iar hotărârea este executorie, cu drept de apel în termen de 3 zile de la comunicare.
