Episcop Schonberger Eugen
Iubiţi fraţi întru Cristos!
“Fericirea înseamnă să fii o comoară pentru alţii. A-i face pe oameni fericiţi: acesta este visul oamenilor fericiţi. Dacă tu însuţi eşti un om fericit, atunci singurul lucru care îţi mai lipseşte este acesta: fericirea celorlalţi.” Sunt gândurile lui Phil Bosmans, călugăr flamand, aşezate pe hârtie în lucrarea intitulată Omule, mi-eşti drag. Dragi fraţi şi surori, rândurile de mai sus exprimă într-un mod deosebit mesajul Paştelui. În celebrările Triduumului Pascal, Dumnezeu ne spune: Omule, mi-eşti drag. Te iubesc şi, de aceea, singura mea dorinţă este să te fac fericit. Întruparea, viaţa, suferinţa, moartea şi învierea Fiului, a doua Persoană Dumnezeiască, sunt tot atâtea dovezi ale acestei profunde realităţi: omul este o comoară în ochii lui Dumnezeu, care ne-a iubit atât de mult, încât l-a dat pentru noi pe Fiul său. Visul Dumnezeului celui fericit este de a-i face pe oameni fericiţi. Şi, să recunoaştem cu sinceritate, nici noi nu dorim altceva decât această fericire.
În primele rânduri ale descrierii evenimentelor pascale nu se vorbeşte despre oameni fericiţi, ci despre persoane profund decepţionate, dezamăgite, închise în sine de frică, precum ucenicii din Emaus, apostolii sau femeile care, voind să păstreze trupul Mântuitorului, merg plângând cu miresme şi parfumuri la mormânt. Nu îi putem numi fericiţi pe aceşti oameni, însă chiar cu ei s-a întâmplat ceva ce le-a schimbat radical existenţa, ceva ce le-a înflorit viaţa: au devenit oameni fericiţi. Ce s-a întâmplat cu ei? S-au întâlnit cu Cristos înviat din morţi. Cu toate că nu au fost martori oculari ai învierii, totuşi Isus înviat a presărat cu felurite semne calea celor care au pornit în căutarea lui. A lăsat în urma Lui mormântul gol, care să vestească bucuria învierii: El nu este mort, ci trăieşte. A lăsat ca semn pânzele înfăşurate, ca cei care Îl căutau să-şi dea seama că trupul nu a fost furat, ci El însuşi a ieşit din mormântul închis. Mariei Magdalena i-a apărut sub chipul unui grădinar, ca să audă din vocea Lui acea bucurie care confirmă faptul că se gândeşte la ea şi o cunoaşte după nume.
Dragi fraţi şi surori! Isus nu procedează altfel nici astăzi. Lumea, dar şi viaţa noastră, este plină de feluritele semne ale prezenţei Sale; trebuie doar să le vedem. Planul pastoral de zece ani al Diecezei noastre şi-a propus ca în fiecare an tematic să contribuie la procesul de descoperire a acestor semne care să ne pornească pe drumul ce duce la întâlnirea cu Isus cel înviat. Ne îndreptăm acum spre finalul celor doi ani dedicaţi Misiunii, perioadă în care presupunem faptul că toţi cei care au căutat cu inimă curată şi statornicie întâlnirea cu Cristos cel Înviat în anii Sfintei Euharistii, Sfintei Scripturi, Rugăciunii, Vocaţiilor, Diaconiei, L-au întâlnit. Li s-a schimbat viaţa precum cea a apostolilor şi a femeilor care L-au urmat şi simt acum, că în pofida tuturor încercărilor şi greutăţilor, sunt fericiţi. Anul Misiunii este dedicat unor astfel de oameni fericiţi, pentru că eu cred că şi lor le lipseşte un singur lucru: fericirea celorlalţi.
Dragi fraţi şi surori, Cristos a murit pentru noi şi a înviat pentru a ne spune: Dumnezeu ţine mult la fericirea noastră. Dacă îi dăm crezare, atunci cu siguranţă ne va conduce înspre El, Îl vom întâlni şi ne va umple cu fericirea Lui, nemailipsindu-ne, astfel, nimic, decât dorinţa de a-i conduce şi pe alţii la această fericire. Să dea Domnul să fie aşa!
Cu aceste gânduri doresc tuturor fraţilor şi surorilor sărbători fericite şi binecuvântate de Paşti!
Cu binecuvântarea mea arhierească:
† Eugen episcopul
