Sunt puțini tineri în Satu Mare care știu cine a fost Gavril Both. Cunoscut de unii ca fiind doar ultimul antrenor care a promovat Olimpia în Divizia A, Gabi Both ascunde în spatele funcției de administrator al stadionului Olimpia, pe care o ocupă în prezent, o carieră de invidiat. Component al Generației de Aur a Olimpiei, fotbalist la Dinamo București și UTA Arad, fostul mijlocaș central sătmărean a jucat în cupele europene pe stadioane precum Anfield împotriva lui Liverpool sau White Hart Lane împotriva lui Tottenham. Sătmăreanul a purtat și culorile tricolore la Lotul Olimpic Național. A fost coechipier cu jucători precum Mircea Lucescu, Cornel Dinu, Radu Nunweiller sau Florea Dumitrache și a jucat împotriva unor fotbaliști precum Nicolae Dobrin, Ilie Balaci sau Sorin Cârțu. În anii 70 presa vremii îl numea pe Both „Dobrin II al Sătmarului”. În epoca comunistă a avut chiar șansa să evolueze la echipe din străinătate, în țări precum Germania, Austria sau chiar Australia. A refuzat însă întrucât atunci „nu era la modă să joci afară”. În rândurile următoare, iată un interviu acordat PortalSM.ro, de către Gavril Both.
Reporter: Ați fost comparat cu cel mai mare fotbalist român până la apariția lui Hagi, Nicolae Dobrin. Ce a însemnat pentru dvs. atunci ca și jucător acest lucru?
Gavril Both: Cred că în revista Magazin Fotbal a scris acest lucru un ziarist, normal că am fost onorat să fiu comparat cu unul dintre cei mai buni fotbaliști din țară, mi-a convenit acest lucru. Chiar îmi amintesc că am dat cele mai multe goluri într-un meci în Divizia A într-o partidă împotriva lui FC Argeș, cu Dobrin pe teren, când eu jucam la Dinamo. Am bătut cu 4 – 1 atunci și eu am dat 3 goluri.
R: Tot în acea perioadă Mircea Lucescu declara că Both centrează la fel de bine, dacă nu chiar mai bine ca el…
G.B: Am învățat să centrez cu adevărat la Dinamo de la Pârcălab. El a fost una dintre cele mai bune extreme drepte din țară, nu degeaba era numit atunci Săgeata Carpaților. El a plecat apoi în Franța unde a fost cel mai bun jucător străin din campionat. Exersam la antrenament, dădeam centrări când de pe dreapta, când de pe stânga și am văzut cum lovește el mingea. Am încercat și eu la fel și am reușit în cele din urmă să centrez foarte bine. Și Lucescu de la Pârcălab a învățat să centreze, dar Pârcălab era mai bun. Sigur că încă pe atunci Lucescu era tânăr.
R: Cum a fost finala Cupei din 79? U. Craiova – Olimpia Satu Mare 3 – 1.
G.B: Craiova era atunci poate cea mai bună echipă din țară. Trebuie să spun că nici nu am avut încredere că putem să câștigăm acel joc, au fost mai buni din toate punctele de vedere. Nici măcar nu am pornit cu credința că putem să scoatem un rezultat deosebit. Nu credeam atunci că acel meci va fi cea mai mare performanță a Olimpiei. Însă orașul nu a mai susținut echipa și jucătorii tineri au plecat. De exemplu Csik, Ritli, Prodan, Levente, nu îmi aduc aminte de toți. Dar cu ăștia se putea face o echipa bună cu care să faci performanță.
R: Ați avut șansa la un turneu cu Lotul Olimpic în Australia să rămâneți și să jucați acolo. De ce nu aţi făcut-o?
G.B: Nu era la modă atunci ca fotbaliștii să rămână în străinătate. Nimeni nu a rămas până în anii 80 și ceva când a plecat Răducanu și alții. Dar cred că fotbaliștii români nici nu aveau curajul sa creadă că pot juca în campionate mai bune din afară. Am ajuns atunci la Mondiale în 70 dar după aceea fotbalul nostru nu a fost așa bun. Nu regret că nu am plecat din țară. Singurul regret este poate că nu mai sunt acum fotbalist să văd dacă puteam să joc la o echipă mare, puteam să joc în străinătate?
R: V-ați fi dorit să jucați la o anumită echipă în carieră și nu ați reușit?
G.B: Când am fost copil am văzut un meci la Oradea care era atunci în Divizia A. Au jucat cu Rapidul. Mi-am spus atunci că aș vrea să joc și eu la acel nivel. Nu credeam atunci că voi reuși să joc cu Olimpia în prima ligă, la Dinamo, la UTA. UTA fost atunci câțiva ani de zile cea mai bună echipă din țară. Am fost ofertat și de Rapid, eram coleg cu câțiva jucători de acolo la Lotul Olimpic, mi-au spus și mie să vin la ei dar până la urmă am ajuns la Dinamo.
R: Care este diferența dintre fotbalul de atunci și cel de astăzi?
G.B: Fotbalul de azi este puțin mai bun ca și acela. Jucătorii sunt mai complecşi acum și sunt pregătiți altfel de mici. Atunci nu se punea așa mare accent pe pregătirea fizică dar e adevărat că fotbaliștii erau foarte bine antrenați din punct de vedere tehnic. Cum am zis și mai înainte, la antrenamente se centra mult, se trăgea la poartă, se pasa mult. Acum se fac multe exerciții de forță, atunci erau mai puține. Jucătorii valoroși erau atunci foarte tehnici pentru că asta se exersa mai mult. Financiar, acum poți să trăiești foarte bine din fotbal. Când jucam eu nu era o mare afacere, mai cumpărai o mașină sau un apartament. Ăsta era fotbalul, și într-adevăr trăiam mai bine ca ceilalți oameni din societate.
R: Care a fost cel mai bun jucător împotriva căruia ați jucat în cariera dvs.?
G.B: Am fost la un turneu în Brazilia cu Dinamo și am jucat cu FC Sao Paolo. Acolo era un fotbalist excepțional pe nume Gerson care a jucat mulți ani în Naționala Braziliei și a și câștigat Campionatul Mondial din 70 în Mexic. Nu am mai văzut niciodată un fotbalist atât de tehnic. Dar și în România când jucam în Divizia A nu exista echipă în acei ani care să nu aibă 1 sau 2 jucători care erau ieșiți din comun.
R: Care a fost cel mai bun antrenor pe care l-ați avut?
G.B: După părerea mea Angelo Niculescu. El a fost foarte criticat atunci pentru că a temporizat jocul Naționalei și că se juca foarte mult cu pase. Și până la urmă te uiți astăzi la Barcelona și vezi același fotbal. Atunci era la modă fotbalul total olandez. A fost criticat pentru că echipa pasa prea mult și nu prea juca în viteză. Niculescu a fost un om deosebit, foarte echilibrat și un foarte bun profesor.
R: Ce considerați că va reuși să facă Olimpia în acest sezon?
G.B: Ca o echipă nou promovată Olimpia se comportă bine în campionat. Trebuie să ajungem neapărat în primele 6 echipe ca să nu avem probleme cu retrogradarea sau cu reorganizarea fotbalului, pentru că ce va fi la noi nu se știe niciodată. Poate la anul se reduce iar numărul echipelor sau se face o singură serie. Deja am văzut aproape toate echipele din seria noastră, care nu le-am văzut pe teren, le-am văzut la televizor. Nu mi se par echipe așa deosebite. E adevărat ca la ora actuală fotbalul nostru are un nivel foarte scăzut. Dar cred că putem fi în primele 6.
R: Se califică România la Campionatul Mondial după barajul cu Grecia?
G.B: E un meci deschis pentru orice rezultat. Nu cred că sunt diferențe mari între cele două echipe. Va conta foarte mult și norocul. Eu cred că șansele sunt de 50%. Șansa noastră mai mare este că jucăm primul meci în deplasare iar al doilea meci poți să-l pregătești după primul rezultat.
Radu DĂRĂBAN
