Marţi, 29 iulie, în Galeria de artă „Dr. Mihai Pop” se deschide o expoziţie complexă. Ea este în primul rând o expoziţie etnografică, organizatorii propunându-şi să continue seria expoziţiilor temporare de etnografie şi artă tradiţională oşenească desfăşurate în fiecare sezon de vizitare din ultimii cinci ani.
În al doilea rând s-a ţinut seama că în acest an avem ocazia să comemorăm două personalităţi excepţionale care au marcat viaţa socială şi culturală a Ţării Oaşului: s-au împlinit 25 de ani de la moartea lui Ioniţă G. Andron (1917 – 1989) şi 10 ani de la dispariţia celui care a fost doctorul Mihai Pop (1936 – 2004).
Ioniţă G. Andron este autorul celei mai valoroase opere ştiinţifice şi culturale aparţinând unui intelectual care s-a născut până acum în Ţara Oaşului. Încă din vremea studenţiei la Cernăuţi şi Cluj a început cercetarea izvoarelor istorice cu referire la Oaş; mai apoi le-a continuat pe teren, cercetând cu atenţie munţii, dealurile şi văile, satele şi oamenii şi adunând valoroase informaţii etnografice, etnologice, de toponimie şi onomastică locală.
Însă marea pasiune şi preocupare a vieţii sale a constituit-o fotografiatul. Tot din studenţie a întocmit proiectul intitulat „Monografia Ţării Oaşului în fotografii”, din care fac parte cele mai multe din cele peste 100.000 de fotografii, o colecţie unică în România.
În timpul vieţii a fost cunoscut şi apreciat de unii dintre cei mai importanţi istorici, etnografi , etnologi, folclorişti, geografi, scriitori şi artişti români (Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, I. Velcea, T. Bănăţeanu, Gheorghe Focşa, N. Dunăre, Tiberiu Moraru, Augustin Buzura, Ioan Alexandru, Nichita Stănescu, Ion Vlasiu, Mihai Olos); unii i-au folosit fotografiile pentru a-şi ilustra cărţile. Cu aceştia, dar şi cu mulţi alţii a purtat o bogată corespondenţă, păstrată şi organizată în 17 mape (peste 3.000 de piese), cu o indiscutabilă valoare documentară.
A fost autorul sau iniţiatorul unor importante proiecte culturale, între care şi înfiinţarea Muzeului Ţării Oaşului, pentru care a întocmit şi primul plan tematic.
Publicate în majoritatea revistelor româneşti de cultură din deceniile opt şi nouă ale secolului trecut, portretele bătrânilor din Ţara Oaşului au intrat în imaginarul colectiv al românilor, suprapunându-se peste chipurile dacilor de pe Columnă. Niciodată până atunci şi niciodată după aceea Ţara Oaşului nu a fost atât de prezentă în cultura română.
Dacă personalitatea lui Ioniţă G. Andron este recreată în expoziţie prin elemente principale ale operei sale (fotografii, manuscrise şi cărţi), în cazul doctorului Mihai Pop, de la a cărui moarte intempestivă au trecut numai 10 ani, autorii expoziţiei au recurs la o evocare prin fotografii: îl vedem astfel pe renumitul medic în mijlocul personalului spitalului din Negreşti, spital pe care l-a construit în ultima parte a vieţii sale, între expozanţii şi asistenţa de la expoziţiile Art Bunavestire, la întâlniri cu personalităţi ale culturii româneşti sosite la Negreşti etc. O ultimă fotografie îi înfăţişează în chip simbolic pe cei doi mari prieteni, Ioniţă G. Andron şi doctorul Pop pe unul din vârfurile masivului Rodnei.
