În comuna Vetiş a avut loc astăzi inaugurarea Monumentului memorial Vlad Endre, monument unic care exprimă suferinţa prin care a trecut un tată ce şi-a pierdut fiul în război.
Capela de lângă casa în care au trăit cei doi a fost renovată prin grija Muzeului Judeţean, “administrator” al acesuia fiind astăzi poştaşul satului, Joszef Torok.
Inaugurarea a fost făcută în prezenţa localnicilor, a directorului Muzeului Judeţean, Felician Pop, şi a celor implicaţi, având loc şi un scurt moment artistic.
Felician Pop a subliniat că acest monument nu este unul public şi exprimă întreaga suferinţă prin care a trecut tatăl băiatului decedat.
Potrivit datelor găsite în registrul parohial al botezaților greco-catolici din Vetiș, Vlad Endre s-a născut în 30 noiembrie 1892, fiind fiul lui Vlad Karoly și al Elisabetei Toth. Ordinul militar a fost ca el să fie încorporat în 1914 și, în luna august, să pornească înspre Galiția, unde își încheie scurta sa viață.
În familia Vlad, legătura dintre fiu și tată era probabil foarte puternică. Potrivit relatărilor localnicilor, în perioada morții fiului său, Vlad Karoly a visat că în curtea casei sale a răsărit un trandafir. Pe acel loc el s-a hotărât să construiască un mic lăcaș care să adăpostească un frumos monument închinat băiatului căzut în război. Folosind materialele pe care le-a avut în gospodărie, apelând doar la propria imaginație și cunoștințe, tatăl a ridicat, în interiorul unei căsuțe, un crucifix decorat cu simboluri legate de Patimile lui Isus, combinate într-un mod armonios cu elemente care amintesc de viața soldatului plecat pe front.
Monumentul se sprijină pe un soclu confecționat din piatră sculptată pe care sunt notate, în limba maghiară, câteva informații despre tânărul căruia i-a fost dedicat: „Vlad Endre a trăit 22 de ani și a murit eroic pe frontul rusesc în 1914. Odihnească-se în pace!”.
Pe acest postament este fixat un crucifix de mari dimensiuni, la baza căruia se află, încadrat într-o cutie de metal cu capac de sticlă, portretul tânărului soldat, ansamblul fiind încărcat de simboluri care amintesc de Răstignirea lui Isus, combinate cu elemente caracteristice vieții de soldat din acea perioadă.
“Simbolurile pe care le-a reprodus în metal sunt tulburătoare şi atestă faptul că acest om avea o conştiinţă superioară. Îl avem de Isus, în locul tâlharilor sunt crucificaţi doi soldaţi, iar trupul mântuitorului este pus într-o raclă, semn de răsturnare a valorilor lumii.. Adică speranţa mântuirii este în sicriu, iar martirii vremilor de acum 100 de ani au fost soldaţii. Omul acesta, Vlad Karoly, nu a fost un simplu ţăran. Ne demonstrează că era un om plin de sensibilitate, dar mai mult decât atât, de o cunoaştere profundă a simbolurilor biblice. Vedem cum a reuşit să transpună cu ciocanul pe nicovală mai multe simboluri religioase, avem şi câteva metafore pentru care şi astăzi îţi trebuie pregătire de artist. Un astfel de monument unic în felul lui, al suferinţei, al patimei unui părinte, izvorât dintr-o suferinţă interioară, nu este un monument oarecare unde cineva a comandat o piatră şi a scris nişte nume”, a spus Felician Pop.
