Erik Truffaz Quartet din Elveția poposește la Satu Mare pentru a-și lansa albumul „Doni Doni„. Concertul de jazz precum și lansarea albumului va avea loc duminică, 15 mai, de la ora 19:00, la Filarmonica Dinu Lipatti. În deschiderea concertului sătmărenii vor avea ocazia să o asculte pe Sophie Hunger o ”neînfricată și fantastică artistă fără frontiere”, potrivit The Sunday Times.
Albumul Doni Doni, care în limba din Mali înseamnă „încetul cu încetul” reflectă modul în care acest album a fost construit, după trei ani de pauză, prin colaborarea cu două voci multi-premiate și deja cunoscute pe scena internațională, Rokia Traore și Oxmo Puccino, doi artiști diametral opuși care prin muzica Cvatertului Erik Truffaz se îmbină impecabil. Albumul „Doni Doni” se mai bucură și de influențele sud africane din colaborarea cu compania de dans contemporan, Vuyani. Alături de Erik Truffaz, cvartetul este întregit de Benoit Corboz la clape, Marcello Giuliani la bas și ultimul sosit, Arthur Hnatek la tobe.
Un parcurs de experiențe, este ceea ce se poate spune, în linii mari, pentru a descrie linia de evadare desenată de mai bine de două decenii de Erik Truffaz Quartet. La sfârșitul anilor 90, The Dawn apoi Bending New Corners au trasat la început punctele inedite între experimentele de drum’n’bass, energie poetică și urbană de hip-hop, bogățiile climatice ale mediului înconjurător, libertatea jazz-ului. A fost punctul de plecare deja foarte deschis al unei istorii al oamenilor în căutare de aventuri sonore, de orizonturi formale extinse, dar, de asemenea, afinități întotdeauna redefinite, noi considerații poetice – și chiar politice – asupra lumii. Cu mai multe influențe rock (The Walk of the Giant Turtle) și pop (Arkhangelsk), traversate de motive împumutate din pură plastică a sunetelor (El Tiempo de la Revolucion), vizitați de voci venite din multiple orizonturi (rapperul Nya, Cristophe, Ed Harcourt, Sophie Hunger, Anna Aaron), muzica quartetului, de partea cealaltă, cadre și școli, vor dezvălui întotdeauna partea de fusion. Un fusion în sensul cel mai nobil al termenului, dezgolit de conotații plicticoase care le sunt foarte des atașate. Un fusion sinonim cu adevărul uman, înfierbântarea spiritelor, sincronizarea inimilor, complicitatea gesturilor.
Trei ani după El Tiempo de la Revolucion, se ia acum proba cu Doni Doni. Prin titlul său care înseamnă ”încetul cu încetul” în limba bambara din Mali, acest nou album va rezuma capacitatea în același timp instinctivă și rațională de a se reinventa etapă după etapă, de a se dezvolta cu o lejeritate savantă a unui organism în expansiune. Prima schimbare: Quartetul și-a redefinit alchimia internă cu sosirea lui Arthur Hnatek în locul toboșarului istoric, Marc Erbetta. Descoperit la o răscruce de drumuri deschis de pianistul Tigran Hamasyan, tânărul copil-minune de 25 de ani amestecă la modul ideal simțul poziției, al pulsației și al sunetului compoziției muzicale transmise de trompeta lui Erik Truffaz, bassul lui Marcello Giuliani și clapele lui Benoît Corboz. A doua schimbare: pentru a integra mai bine noul element, Quartetul a pus bazele și a frământat materialul Doni Doni timp de 12 zile de repetiție – un proces neobișnuit pentru un colectiv obișnuit să se inspire direct în studio, în inima înregistrării. În sfârșit, a treia schimbare: este în studiourile ICP din Bruxelles ceea ce cei patru artiști au ales pentru a da formă operei lor, departe de familiarul studio Flon din Laussanne a lui Benoît Corboz unde până atunci quartetul obișnuia să își prelucreze energiile. ”Această limită nu a fost niciodată depășită de 18 ani, declară Benoît Corboz care mixează și prelucrează dintotdeauna producțiile ansamblului. ”Spațiul studioului fiind prea mare decât cel obișnuit, a deschis o altă perspectivă: am fost mai puțin apropiați unii de alții, fiecare s-a regăsit mai liber să facă ceea ce voia. Am avut avantajul să lăsăm lucrurile să se întâmple ca jeturile, a fost în același timp mai fluid și mai puțin prelucrat. Așa că pentru mine momentul realizării mixajului a fost puțin surprinzător: în ceea ce privește sunetul, am avut sentimentul că deschid o caserolă pentru a descoperi ce este înăuntru!”.
”La înregistrări mergem întotdeauna în gol. Fiecare își pregătește lucrurile, își aduce ideile dar esențialul vine din improvizațiile înregistrate, triate și relucrate. Prima dată când ne reunim se deschide o pistă și fiecare din colțul său continuă pe urmă ceea ce a fost găsit: este ca și cum ai asambla un puzzle”, își amintește Erik Truffaz.
O abordare pe firul instinctelor pe care Benoît Corboz l-a rezumat astfel: ”În momentul compoziției în fața unei coli albe, rămâi întotdeauna fragil: ne punem într-o stare unde ne regăsim datorită îndoielii, unde suntem ușor destabilizați. Dar prietenia care le leagă ne permite să depășim aceste momente și la final ies câteva lucruri pe care să le putem folosi”.
”Albumele noastre nu sunt cu adevărat axate pe pe tehnică, nu ne construim piesele pe teme dificile, afirmă Marcello Giuliani. ”Adesea ne bazăm pe avantajul ambianței și al paletei culorilor decât pe priceperea instrumentală. Lucrăm cu mare grijă la punerea în spațiu și în respirația muzicii, muncind mare parte din timp ca și cum Erik ar fi cântărețul grupului”.
”Notele urmează materiei, confirmă Benoît Corboz. Muzica quartetului nu a fost din cele care se scriu pe o partitură înainte de a fi interpretate. Fiecare își pune partea sa de cărbune în locomotivă, și astfel, cu puțin hazard, va începe să ardă. Dacă materialul Doni Doni s-a creat puțin diferit, este totuși același obiectiv pe care l-am urmat cu toții. În cele din urmă, climatul și stilul albumului sunt variate dar la pornire există întotdeauna această idee de materie care a fermentat în sosul nostru. Acest sos, căruia i se pot da diferite nume, are propria sa unitate, ea ține tonalitatea și gustul quartetului. Lucrăm în această încredere. Nu știu de unde o luăm. Fără îndoială din faptul că noi întotdeauna am muncit astfel”.
Sophie Hunger: ”Neînfricată și fantastică, este o artistă fără frontiere”. (The Sunday Times)
Sophie Hunger este o cântăreață și compozitoare elvețiană care a crescut în Anglia, Elveția și Germania, unde locuiește în prezent. A debutat în 2008 cu albumul ”Monday’s Ghost”, care a ocupat primul loc pe lista albumelor elvețiene și au propulsat-o într-un turneu european și american.
Albumul ei de debut, apoi următoarea înregistrare ”1983” (2010) și ”The Danger of Light” (2012) și de asemenea producțiile sale live au primit critici pozitive în presa europeană, în The Guardian, The Sunday Times. În 2010 Hunger a devenit primul artist european care a urcat pe scena Glastonbury Festival. În 2011 ea a câștigat Swiss Award și Premiul de Creație Muzicală a Franței. În 2012 a realizat cu succes solo-ul pentru recitalul Bob Dylan – ”Be Part of My Dream” la Cite de la Musique Paris și la Montreal Jazz Festival din Canada. În 2013 Hunger a lansat albumul live ”The Rules of Fire” care urmărește un documentar ficțional al regizorului francez Jeremiah. Sophie Hunger are vândute peste 250.000 de albume în întreaga lume.
La sfârșitul anului 2014 Sophie Hunger semnează un contract cu Casa de Discuri Caroline din Marea Britanie și anunță înregistraea celui de al patrulea album de studio numit Supermoon, pentru primăvara anului 2015. Albumul a fost înregistrat în Brussels și San Francisco. A fost produs de Sophie Hunger în colaborare cu John Vanderslice și mixat de Mark Lawson. Printre proiectele importante din 2015 și 2016 au fost scrierea partiturii pentru filmul de animație ”Ma vie de Courgette” precum și onorarea numeroaselor invitații la concerte și festivaluri în diverse țări europene.
Biletele se găsesc la Centrul Cultural ”G.M.Zamfirescu”, zilnic între orele 11.00 – 17.00 sau înainte de concert.
