O poveste incredibilă, ce pare posibilă doar în romane sau în filme a fost descoperită de jurnaliștii de la Ziarul Unirea din Alba Iulia. Povestea este a unei femei, acum în vârstă de peste 50 de ani, care îşi caută mama naturală. Ea a fost rodul unei iubiri de-o vară dintre un soldat din Tăşnad şi o tânără din Alba Iulia. Secretul a ieşit recent la iveală.
Vă invităm să lecturaţi povestea din ziarul Unirea, descrisă atât de bine de autorul articolului:
Ceea ce veți citi în cele ce urmează nu este un produs al imaginației mele, este istoria unei povești de iubire, un strigăt de copil după ființa care dă sens fiecăruia dintre noi, după mama despre care nu a aflat decât târziu că este altcineva decât cea pe lângă care a crescut. Cum o fi să nu înțelegi, la vârsta presupusă a fi cea fericită, de ce aceea pe care o strigi ”mama” nu răspunde cu afecțiunea maternă firească, cum o fi să îți lipsească fără să știi că există, să îți apară în vis și să nu știi cine este? Cumplit, cu siguranță.
Acum 52 de ani, Alba Iulia a fost unul dintre puținii martori a unei povești de dragoste demnă de o ecranizare de excepție. Una, cel puțin până acum, cu final trist și parcurs chinuitor, dar nu așa sunt toate marile capodopere cineaste care au supraviețuit timpului?
În anul 1962, vine din Tășnad, Satu Mare, să facă armata la Alba Iulia, un tânăr de 21 de ani, brunet, înalt, frumos fără doar și poate, Nagy Zoltan Iosif. Întâlnește aici pe Iulia, de aceeași vârstă, născută în luna lui cuptor. Dragostea lor nu a primit sprijinul societății, a familiilor, poate condiția lui ori poate a ei nu a putut urca ori coborî la nivelul celeilalte. Cine să știe? Știu zidurile cetății și probabil o mână de oameni, dintre care mulți s-au trecut și au trecut. Martorii iubirii lor sunt și astăzi tăcuți. Zoltan părăsește Alba Iulia și revine la Tășnad, unde se însoară cu altcineva, o logodnică rămasă probabil să îl aștepte.
De aici ai crede că povestea Iuliei cu Zoltan intră în galeria amintirilor din tinerețe, fără mari reverberații în viitor. Dar nu a fost așa. La un an de la căsătorie, tânărul revine în zona Albei Iulia, la băi, ocazie cu care soarta i-o scoate din nou în cale pe ea. Din dragostea lor, consumată într-o noapte de vară avea să se nască, în anul 1966, Eva! Fără să bănuiască că lasă în urmă o fată însărcinată, Zoltan se întoarce la Tășnad, unde, după 9 luni primește vorbă despre fată. Se întoarce imediat la Alba Iulia, ia copilul și îl trece în acte pe numele lui și al soției, căreia i-a impus secretul sub jurământ.
Copila crește la Satu Mare, împreună cu două surori ce se nasc ulterior în familie. Picătura albicioasă, cu ochi deschiși și păr de paie se distingea dramatic de surorile brunetele, fiind favorita tatălui care părea să nu îi rețină numele, strigând-o frecvent Iulia în loc de Eva. Vitregită de o mamă geloasă și de surorile după chipul și asemănarea acesteia, copila nu a înțeles niciodată de ce nu se bucură de afecțiunea celei pe care o striga mama. Surprinde într-o zi o replică între aceasta și una dintre surori: ”lasă, că și așa asta nu e sora ta!”. Ce zbucium! Nimeni care să confirme existența mamei bune. Nimeni dispus să o facă.
Pe patul de moarte, Zoltan strigă după Eva, vrea să îi spună poate adevărul, să se elibereze de secretul chinuitor. Dar Eva era deja plecată în Portugalia. Fiicei ei, Greta, bunicul nu i-a putut încredința o asemenea povară. După 15 ani petrecuți în străini, cele două s-au întors nu demult în Alba Iulia, mânate de un dor inexplicabil, de o nevoie care o depășește pe oricare alta, cea de a ști cine ești și de a cunoaște chipul și îmbrățișarea mamei. Din informațiile lor, Iulia este acum singură, soțul i-ar fi murit, alți copii nu ar fi avut niciodată. Împreună speră să scoată la lumină secretul dureros și să transforme anii rămași într-o poveste de familie regăsită, de acceptare, iertare și împăcare în fața destinului ce până acum nu a putut fi evitat.
”Te caut, mamă! Mi-ai lipsit fără să știu ce îmi lipsește, te-am visat fără să știu că exiști. Mi-am petrecut ani din viață cu speranța de a îți vedea chipul într-o zi. Mamă, acum sunt și eu la rândul meu, ai o nepoată care, nu îmi explic de ce, simt că îți seamănă. Te caut, noi suntem familia ta. Trebuie să te văd, am nevoie să te îmbrățișez, să înțeleg cine sunt, să aflu cum se simte îmbrățișarea ta, mamă!”, acesta este strigătul Evei.
Iulia, din Alba Iulia, te caută Eva, fata ta! Dacă citești aceste rânduri iar strigătul lor ajunge la sufletul tău răspunde-le, numărul de telefon poate fi obținut telefonic sau personal la redacția ziarului „Unirea”.
Sursa: Ziarul Unirea
domnilor si doamnelor de la portalsm. pe cand si articole serioase? nu mai avem ce citi. mai nou postati doar articole din alte ziare, de pe alte publicatii on-line, preluati postari de pe Facebook si le comandati etc. mai iesiti si pe teren sa putem citi si noi articole si stiri adevarate, actuale, sau inchideti-va portalul ajuns de doi bani