Ultima actualizare: azi, 11:07
Locale

INTERVIU cu Vali Mada. Fotograful care a realizat cele mai senzaţionale imagini cu Satu Mare

A absolvit seminarul teologic, a urmat o perioadă în care a fost DJ, a lucrat aproape 10 ani ca pompier. Ceva, însă lipsea. Și-a luat inima în dinți și a plecat în Irlanda. Acolo, începe o viață nouă, unde-și dezvoltă latura artistică. Se întoarce în județul Satu Mare și revoluționează arta fotografică.

Vorbește deschis despre viața sa, pentru ca noi, ceilalți, să învățăm că libertatea înseamnă să ai curajul să-ți urmezi intuiția. Să ignori toate fricile și riscurile. Și atunci, viața începe să aibă gust și se echilibrează frumos.

Astăzi, vi-l prezentăm pe Vali Mada!

Ai vrut să fii preot, ai ajuns DJ, ai practicat timp de 9 ani meseria de pompier, iar acum ai ajuns unul dintre cei mai performanți fotografi din județul Satu Mare. Povestește-ne mai în detaliu despre această istorioară, cu atâtea urcușuri și coborâșuri. Cât a contribuit totul la omul ce ești astăzi?

–  Da, am vrut să devin preot și mi-am finalizat studiile la seminarul de la Oradea. În perioada respectivă, eram un adolescent ce voia să descopere cât mai multe lucruri în jurul său. Faptul că aveam o pasiune mare pentru muzică m-a adus în spatele platanelor și mi se părea un lucru deosebit de greu să reușești să transmiți emoții și să creezi stări de spirit. Am pus muzica în prin plan și am perseverat s-o înțeleg din cât mai multe perspective. Faptul că am decis să merg în armată după finalizarea liceului și să aleg să rămân în familia pompierilor ca subofițer mi-a deschis o altă etapă importantă din viața mea. Mi-am dat seama că acțiunile mele din anumite perioade de fapt mă pregăteau pentru următoarele etape. Dacă vrei să fii preot și sari garduri că sa mergi la discotecă, ce poți deveni?! Pompier bineînțeles. Sună haios dar fiecare dintre noi putem să anticipăm sau mai bine spus să intuim misiunea noastră analizând cât mai conștient acțiunile noastre. Nu le pot numi urcușuri sau coborâșuri, de fapt orice îți provoacă suferință te educă și aș putea spune că a fost un proces de dezvoltare continuă. Cât a contribuit totul la omul ce sunt astăzi? Enorm de mult, la teologie învățai despre lucruri bune, vedeai lucruri bune în schimb la pompieri vedeai accidente și oameni aflați la necaz. Despre asta este lumea, marea dualitate, polul nord și sud, cald și rece, sus și jos, masculin și feminin. Fără astea n-ar funcționa lumea.

Spuneai că imaginile cu care te-ai confruntat în perioada în care ai fost pompier au avut un impact puternic asupra ta. Câtă relevanță are acum acest lucru în fotografiile pe care le faci? Încă mai are vreo legătură ceea ce ai făcut atunci cu ceea ce faci astăzi?

Cât timp am fost pompier purtam o mare compasiune față de oamenii care sufereau și încercam să înțeleg de ce e nevoie să se întâmple astfel de tragedii. Fericirea, e răspunsul la relevanța fotografiilor pe care le fac acum și-o să vă explic mai în detaliu, cândva.

În momentul în care ai decis să renunți la meseria de pompier ai plecat în Irlanda. Ți-a plăcut și a însemnat mult pentru tine tot ceea ce ai trăit acolo. Povestește-ne despre acea perioadă, despre mândria de a fi român din Transilvania într-o țară străină și atât de îndepărtată.

Când am plecat de la pompieri mi-am ars toate “bărcile”, m-am împăcat cu decizia luată și a fost prima oară când am pariat pe intuiție. A fost o revelație să mă trezesc un om matur și să-mi cresc nivelul de responsabilitate renunțând la frică. Irlanda, dulce Irlanda, m-a făcut să mă redescopăr, să explorez zi de zi oportunități și principii, să mă împrietenesc cu oameni din toate colțurile lumii. De fapt Irlanda m-a determinat să-mi cumpăr o cameră foto pentru că oriunde te uitai era totul minunat. “Mândria de a fi român”?! :))). Mândria e un păcat capital și niciodată nu am fost mândru că sunt român. Patriotismul dezbină, provoacă certuri și ranchiună între oameni. În schimb sunt OM, recunoscător și împlinit, un OM care s-a născut în Transilvania și care povestea despre locurile în care m-am întors cu multă pasiune ș-un zâmbet larg pe față. Cu siguranță ăsta e unul dintre motivele pentru că mi-am făcut atât de mulți prieteni chinezi, americani, argentinieni, vietnamezi, etc.

De ce te-ai întors în Satu Mare? Ai regretat vreodată că ai făcut-o?

M-am întors acasă în momentul în care am simțit să fac lucrul ăsta. Cu toate că nu aveam un job sau alte back-up-uri, am mizat din nou pe intuiție. Am renunțat la toate prejudecățile și compromisurile și mi-am propus să fac exact ce-mi place. Mi-am dat seama că am fost de cel puțin 5 ori mai eficient și productiv făcând doar ce-mi place. Dacă-l numim Dumnezeu, recunoaște astfel de oameni și e încântat să-i slujească. Nu regret faptul că m-am întors, de fapt nu regret niciun lucru făcut până acum. Aici am oportunitatea să-mi cresc afacerea în domeniul fotografiei și ocazia să abordez lucrurile din alte perspective.

Prin fotografie, și nu numai, ești foarte implicat în viața socială și culturală a județului Satu Mare. Ce te face să faci lucrurile acestea?

Da, sunt implicat în direcția asta pentru că am înțeles că schimbările se produc doar de la individ, niciodată dintr-un colectiv sau sistem. Am un simț civic mai dezvoltat, în schimb mai știu că dacă nu te implici, nu poți să ai nicio recunoștință, nu poți să treci anumite niveluri nefăcând ceva, orice doar să faci ceva.

 

Ca tânăr fotograf, ce consideri că îi lipsește Sătmarului pentru a prinde culoare și contraste?

Nu lipsește nimic, Sătmarul e la nivelul în care oamenii care-l locuiesc înțeleg. Când o să ne creștem nivelul de responsabilitate, empatie, profesionalism, o să vină și schimbările. Ironia e că schimbările se produc instant. Trebuie să specific că nu-i un sfat și nici măcar vreo sugestie. Spun ce-am descoperit că funcționează la nivel personal.

Ai înființat pagina de Facebook Descoperă Satu Mare. Cum ai gândit-o și ce se poate găsi acolo?

Descoperă Satu Mare e un proiect personal pe care l-am pornit după succesul conceptului “Descoperă Stațiunea Tășnad”, care în prezent a depășit 1 milion și jumătate de vizualizări pe platforma google. Cum Google e prietenul nostru, am considerat că e primordial să ne prezentăm comunitățile dintr-o altă latură, una pozitivă și constructivă. Să ne prezentăm imensul potențial pe care “dormim” și să avem ocazia să ne aliniem din punct de vedere cultural cu marile orașe ale țării. Din Descoperă Satu Mare o să se mai nască câteva subcategorii dedicate educației și-a formelor de dezvoltare personală, toate într-un context voluntar.

Pagina o puteți vizita aici: https://www.facebook.com/descoperaSM

În fotografie, cum ai descrie viziunea ta asupra a ceea ce fotografiezi?

Sunt bucuros zi de zi că am ocazia să descopăr lucruri noi. Viziunea e precedată de intuiția de care vă tot ziceam mai sus. E un complex care are legătură implicit cu noi înșine. Să vă dau un exemplu, Am fost să fotografiez lângă o pădure, singur cu micile mele bucurii. La un moment dat am văzut o pasăre și sunt convins că ați văzut cu toții păsări vii care mănâncă viermi și insecte. După câțiva km am văzut o pasăre moartă care era mâncată de viermi și insecte. Morala e că așa se întâmplă și cu noi, azi ești sus, mâine ești jos, azi râzi de cineva, mâine, peste o lună, 1 an o să radă acel cineva de tine. Am rupt cercul și am ales să fiu pozitiv, acel “plus” care nu costă, aceea contribuție sau lucrare care va rămâne.

 

Ce înseamnă arta fotografică? Se poate trăi astăzi din asta?

Arta fotografică înseamnă un job. Sunt fotografi care fac asta stric pentru bani, alți fotografi pentru recunoștință și bani, alți fotografi din pasiune, pentru bani și recunoștință…Știați că pe facebook se încarcă zilnic 2 miliarde de poze? Știați că whatsapp procesează 900 de milioane de poze între useri, în fiecare zi? Deci ce face ca o poză ca să fie artă?! Cum ajungi să-ți evidențiezi pozele și să le duci la nivel de artă? Prin studiu, tehnici, echipament?! Da, o bază rudimentară de care ai avea nevoie în orice domeniu de activitate pe care ți l-ai alege.  Depinde de calitatea ta de OM și doar asta face diferența. Dacă se poate trăi în zilele noastre doar din fotografie?! 🙂 Nu știu dacă eu am ales fotografia sau ea m-a ales pe mine dar mă simt norocos, în fiecare zi.

3 comentarii

  1. dana Răspunde

    Foarte frumos, apreciez foarte mult oamenii care au curajul sa-si urmeze cu adevarat visurile..povestea lui iti bate la usa sufletului incurajandu-te sa-iti spui propria poveste..foarte frumos..

  2. Laza Răspunde

    Cel mai senzational, foarte senzational? Sunteti pur si simplu penibili, nu doar inculti cu asememnea titluri… nu pot avea grade de comparaţie si sunt ele însele superlative: „gigantic”, „uriaş”, „principal”, „enorm”, „fenomenal”, „colosal”, „complet”, „unic”, „veşnic”, „excepţional”, „formidabil”, „senzaţional”, „fabulos”, „superb” JALNIC

  3. InimaDeLeu Răspunde

    “Cele mai senzationale” ? Pe bune ?
    Faultati constant limba romana. Si mai aveti curaj sa va numiti jurnalisti ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.