Ultima actualizare: azi, 11:21

Locale

Erou necunoscut. Sătmăreanul ce a salvat viața a peste 1.000 de oameni, în cele mai crâncene momente

Nu există un loc special în care se nasc eroii. Uneori, îi găsești printre ruine, alteori devin embleme ale tărâmurilor din care provin. Unora le sunt făcute cunoscute faptele mărețe, pe când alții și le păstrează modești în cutiuța cu povești, pe care o știu doar ei. Din a doua categorie face parte Szigmond Kalocsai, un evreu născut în Satu Mare, ce a negociat cu naziștii pentru salvarea unui milion de evrei ce se aflau în pericol de moarte.

Întreaga poveste începe atunci când, din cauza războiului, sătmăreanului i s-a dat voie să urmeze doar doi ani cursurile unei facultăţi de inginerie textilă, la Budapesta, după care, în 1942, a fost înrolat în armata ungară.

„Colonelul Emeric Revitzki a decis că voi lucra în funcţia de secretar, în biroul alăturat de al său, şi astfel mi-a salvat viaţa, ca şi altor sute de evrei de sub ordinele lui. Era un om excepţional. După război, am aflat că a fost decorat atât de guvernul ungar, cât şi de cel român. După câte ştiu, e singurul militar de carieră ungur decorat de guvernele staliniste“, declara sătmăreanul, potrivit Adevărul.

La vremea acea nu știa, însă Szigmond Kalocsai urma să devină eroul a mii de evrei. Și nu numai. Un telefon din partea prietenului său Rudolf Kasztner urma să schimbe totul. Acesta l-a chemat pe sătmărean să negocieze direct cu SS-iştii, ca sionist, pentru a salva un milion de evrei.

„Pe atunci, nu ştiam nimic despre deportare, însă, din ziua când am început să colaborăm, unul dintre noi a fost desemnat să ajute vreo cincizeci de tineri evrei polonezi, dintre care unul scăpase dintr-un lagăr de concentrare din Polonia şi care trăiau în mod clandestin în Ungaria. Trebuia să le obţinem nu numai acte, dar şi o locuinţă şi hrană. Ei ne-au informat, pentru prima oară, că lagărele de concentrare există, pentru că nu ştiam nimic“, povesteşte el, potrivit Adevărul.

Negocierile au început cu 12–13 persoane. Liderii sionişti au cerut o audienţă la Hermann Krumey, marele şef SS pentru Ungaria. După ce au fost primiţi şi, după ce i-au spus că vor să salveze un milion de evrei, dând în schimb Germaniei produse de care are nevoie, cu excepţia armamentului, ofiţerul le-a spus: „Reveniţi peste trei zile, aştept ordinele“.

La a doua întâlnire a participat şi sătmăreanul Szigmond Kolocsai.

„Guvernul instalat de germani avea un prefect, numit Endre, care era în acelaşi timp comandantul jandarmeriei ungare. Mai răi decât jandarmii unguri, care purtau după tradiţie o pană de cocoş la şapcă, nu erau alţii. Mai antisemiţi nu existau. Pe lângă ei, membrii SS păreau nişte umanişti“, a declarat Kolocsai.

În timp ce negocierile se purtau, istoria îşi urma cursul şi jandarmeria ungară începuse instalarea ghetourilor în toată ţara. Lucrurile se precipitau şi Krumey i-a anunţat că nu are decât două sinagogi la dispoziţie, unde pot fi aduse maximum 1.500 de persoane, acestea urmând să facă parte din primul transport de evrei spre libertate. Oamenii au fost cazaţi claie este grămadă, totul sub supravegherea SS-iştilor. În perioada negocierilor, Kalocsai era însărcinat cu aprovizionarea celor 1.400 de evrei selecţionaţi, care se aflau în sinagogile ce le fuseseră puse la dispoziţie. În fiecare zi, însoţit de doi ofiţeri SS, el se ducea cu un taxi la piaţa din oraş, de unde sosea cu proviziile necesare grupului.

„Merită să amintim că, în momentul descris, Kalocsai nu avea decât 22 de ani. Însă iniţiatorul acestei operaţii, Reszo Kasztner, el însuşi originar din Cluj, remarcase capacităţile lui excepţionale de organizator şi îi încredinţase o misiune de mare responsabilitate“, subliniază Adrian Irvin Rozei.

În ultimii ani de viaţă, Szigmond Kalocsai a fost internat într-un sanatoriu din Franţa, unde a decedat în 2010. Acolo l-a cunoscut scriitorul Adrian Irvin Rozei, care a detaliat povestea acestui erou mai puţin cunoscut. Încet-încet, evreul sătmărean şi-a deschis sufletul şi i-a spus scriitorului povestea vieţii lui.

Sursa: Adevărul

 

Un comentariu

  1. Wiesenthal Răspunde

    Yad Vashem ar fi minimumul necesar!Dar noi apartinând lumii a patra asa ceva nici nu vine in calcul!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.