Comentatorul de televiziune Cristian Țopescu, care a încetat din viață marți, 15 mai, la vârsta de 81 de ani, a trăit o poveste de dragoste incredibilă cu ultima sa soție, o profesoară de limbă germană din Satu Mare.
Cristian Țopescu a format un cuplu, până în ultima zi de viață, cu Christel Ungar, cunoscută din postura de prezentatoare a emisiunii de limbă germană de la TVR. Ulterior, Christel a predat germana în Satu Mare. Cel care a fost cel mai îndrăgit comentator sportiv din România, mărturisea, într-un interviu pentru Revista Tango, cum a cunoscut-o pe partenera sa de viață.
“Ne-am cunoscut mai exact în 1986, la un spectacol cultural artistic care avea loc în orașul Tălmaciu, lângă Sibiu. Eu prezentăm acolo niște momente sportive, iar în program a fost inclus și un moment artistic care mi-a plăcut foarte mult. Cineva a cântat cu vocea, acompaniindu-se la pian, dar eu nu am reușit să văd cine cântă. Însă mi-a plăcut mult.
După spectacol, la plecarea spre Sibiu, în autocar, împreună cu prietenii mei George Mihăiță și Horațiu Mălăele, care erau și ei în acel spectacol, făceam pariuri legate de cine poate fi persoana care a cântat atât de frumos. Noi ne tot contraziceam când, la un moment dat, o doamnă, care era producătoarea spectacolului, ne-a întrerupt și ne-a spus: Ce vă tot certați? Cine a cântat e acolo, în față, în același autobuz cu voi. Așa am văzut-o prima oară pe Christel, cea care avea să îmi devină soție. Și apoi ne-am cunoscut, ne-am împrietenit și ne-am vazut… din ce în ce mai rar”, spunea Cristian Țopescu.
“Din ce în ce mai rar, pentru că ea era profesoară de limbă germană la Satu Mare, iar eu lucrăm la București pe lângă echipa de fotbal Steaua. Foarte rar reușeam să ne vedem, ori la București, ori la Satu Mare. Dar prietenia noastră s-a consolidat și, 11 ani după prima cunoștință, ne-am hotărât să ne căsătorim. În 1997. Iar în 1998 s-a născut băiețelul nostru, Sebastian Felix. Este cu siguranță ultima mea căsnicie. Vârstă își va spune cuvântul. Anii trec…”, adăuga el.
Cristian Țopescu a murit pe 15 mai 2018. Fostul comentator sportiv suferea de mai multe afecţiuni cronice, printre care şi diabet. El a suferit un stop cardio-respirator. Cristian Ţopescu avea 81 de ani şi a fost comentator sportiv şi politician, fiind ales senator de Bucureşti, în urma alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2008.
Între 1964 şi 2004, Cristian Ţopescu a lucrat în Televiziunea Română, îndeplinind mai multe funcţii, de la reporter sportiv, director al ziarului Prosport, realizator de emisiuni şi comentator, la redactor şef pe secţia de sport şi director general adjunct.
Anul trecut, în luna martie, reputatul comentator a primit din partea președintelui Klaus Iohannis ordinul ,,Steaua României” ,,în semn de înaltă apreciere pentru întreaga sa activitate, pentru dăruirea şi devotamentul cu care a susţinut şi promovat valorile sportului naţional, pentru intuiţia, căldura şi erudiţia cu care a comentat performanţele sportului românesc”.
UN ROMÂN ADEVARAT.UN COMENTATOR DE ÎNALTĂ CLASĂ.DUMNEZEU SA-L ODIHNESCA IN PACE
”Ulterior” ???
Cristian Topescu ramane vocea inconfundabila a comentariilor sportive , ramane profesionalistul pe care nu cred ca repede o sa-l avem in acest domeniu , ramane caracterul ce din pacate nu se mai regaseste aproape nicaieri ! Nu stiu daca a fost apreciat corect cat timp a fost in viata , dar ne-a dat tuturor o lectie de viata ! Nu cred ca e cazul sa va ….. impaunati acum cu faptul ca a fost casatorit cu o profesoara de germana din Satu Mare ! Pana a trait n-ati gasit de cuviinta sa-i acordati atentie si nici nu este meritul nostru ca viata i-a purtat pasii pe melegurile noastre ! Dumnezeu sa-l ierte !
Ieri s-a stins vocea care a adus, probabil, cele mai multe bucurii acestui popor. În România, performanțele sportive au dispărut ușor-ușor. Și azi a dispărut și cel care a avut cinstea și talentul să le comenteze, Cristian Țopescu!
Legendarul comentator sportiv a fost un om minunat, o valoare națională, ce și-a iubit şi slujit cu onoare țara.
A fost și va rămâne cel mai mare om de presă audio-vizuală, cel mai elegant, mai documentat jurnalist de sport, cel mai decent și mai echilibrat om de televiziune. Există OAMENI DE NEÎNLOCUIT! Unul este CRISTIAN ȚOPESCU. Dumnezeu să-l odihnească!
Un Om. Dincolo de vocea care seducea un Om. Mereu atent la tine, cel de la televizor ori din stadion. Niciodată jignind. Nici la victorie și nici la înfrângere nu părea să fie altceva decât mesagerul bucuriei sportive. Te durea, îl durea și pe el. Dar menținea o voce-zâmbet pe care, iertată-mi fie aluzia, nu o mai aflu pe nicăieri. Poate dacă Radu Paraschivescu ar comenta live ori oamenii care ne vorbesc la per tu pe la canalele de sport ar încerca să tacă, să te lase să auzi rumoarea stadionului, să simți cum iarba e lovită de foșnetul balonului. Balon magic numai în vocile care-i simt mișcarea împărătească. Cristian Țopescu avea simțul acesta. Îl va fi învățat din tremurul cailor antrenați de tatăl său, magnificul Felix Țopescu. Din efortul Nadiei de a da cel mai lung zeceeee din istoria rostirii umane, care și azi, cu năduf, ne pune nodul în gât cât mărul. Plâns dinaintea ecranului, cu vocea lui Țopescu încercai să învii, să o iei de la capăt. Oare câți puști ne-am apucat de fotbal pentru că speram într-o zi să comenteze sprintul ori plonjonul nostru? Câți nu suntem steliști de la vocea lui? De câte ori nu vom fi gândit să-l punem antrenor Echipei Naționale simțind că e mai adevărat decât paiațele vândute ochilor noștri pe post de antrenori? I-am auzit comentariile, i-am urmărit zâmbetul stângaci când ne-am strâns mâinile pe stradă, în Sibiu, ori pe coridoarele TVR. Auzind că era bătrân, m-am temut că mi-a îmbătrânit copilăria. Dar nu, el, Cruyff al comentatorilor sportivi- și nu numai, mereu cu fruntea ridicată să pună, prin pasa lungă a vocii lui, pe cineva în valoare, dinamizând acțiunea. Nu, nu era spectacular, dar, după Rasunda și cuvintele sale despre dreptul la libertate al fotbaliștilor noștri, ne-a lipsit cumplit. M-am gândit la el în seara aceea de la Sevilla, când am ieșit pe stradă ca la o revoluție a demnității naționale de care, vai, intubații în finanțări și aroganții copii ai gazonului de astăzi nu mai fac amintire prin jocul lor. L-am văzut, urmărind pur și simplu, fotbal la margine de teren. În stalurile de lemn din stadionul Steagului Roșu, undeva, pe când Dobrin te făcea să plângi de emoția aurului din aerul fotbalului. L-am auzit vorbind despre lucruri pe care noi le vedeam prin el. Capitale, oameni, culturi intrau în casele noastre prin vocea și personalitatea lui. Cred că Sir Cristian Țopescu e lecția identității unei profesii, opusul țoapelor şi ţopilor care, vulgari în timbru și cultura comunicării, ne umplu cu zgomot clipele de relaxare de la un meci bun. Din respect pentru frumusețea prin care ne-a trecut prin suflete, asemeni unui Peter Pan, la Finala de la București a Hermanstadtului nostru merită să învățăm să cântăm You never walk alone…
Sir Cristian Țopescu pleacă spre Cer. Ca un Înger care se întoarce Acasă. Echipa Națională ce s-a adunat de ceva vreme acolo avea nevoie de un Comentator. Fie-i Dumnezeu primitor. Mulțumim minunatule dascăl, mulțumim că ne-ai crescut frumos. Pe noi, golanii dintre blocurile comuniste, luminați de raza unei nădejdi auzindu-te…
Nu știu cine ești ”Sătmăreanule”, dar dacă mai există oameni care simt și scriu ca tine, dacă n-a murit… forever… emoția și gândul recunoștinței față de ceea ce înseamnă cu adevărat OM și OMENIE, mai există o speranță! Iar eu nu mă mai simt singur pe lume…! Iar Cristian Țopescu da, e printre Îngeri…căci numai acolo poate fi!
Un om simplu, ce l-a apreciat pe legendarul Cristian Țopescu, pentru care plecarea lui la Ceruri a însemnat o mare pierdere, lăsând un mare gol în sufletele iubitorilor de sport, dar și în inimile celor ce apreciază cultura, bunul-simț și românismul! Dumnezeu să-l odihnească în pace!