Diferențele dintre whisky-ul scoțian și cel american

Whisky-ul este o băutură atât de specială, încât are o zi proprie de sărbătoare. În fiecare an, pe 14 iunie, în Statele Unite, se sărbătorește Ziua Națională a Bourbon-ului, care este varianta nord-americană de whisky. Adevărul este că whisky-ul este una dintre cele mai populare și consumate băuturi alcoolice din toate timpurile. Numele său este derivat din sintagma irlandeză „apă a vieții” și este o băutură care are o istorie minunată și o elaborare artizanală. Deși există multe soiuri de whisky, cel scoțian și bourbonul sunt cele mai consumate din lume. În ciuda faptului că au multe asemănări, ele au și diferențe notabile, care le fac pe fiecare special și autentic.

Pentru un context suplimentar: Whisky este o băutură alcoolică distilată făcută din piureuri de cereale fermentate. Acestea sunt în mod normal îmbătrânite în butoaie de stejar afumate până când ating vârsta de producție dorită. Cele mai frecvente cereale folosite pentru a face whisky sunt porumbul, orzul, secara și grâul. Sunt tocmai factorii care determină caracteristicile în ceea ce privește aroma, gustul și consistența fiecărei variante.

Bourbonul:

Printre iubitorii de whisky există o zicală foarte populară care spune că tot bourbonul este whisky, dar nu toate whisky-urile sunt bourbon. Prin urmare, primul lucru pe care trebuie să-l spunem este următorul: pentru ca un whisky să fie considerat bourbon, acesta trebuie făcut în Statele Unite, majoritatea în mod specific în Kentucky. De fapt, statul Kentucky este în prezent recunoscut ca locul de naștere al bourbonului.  De asemenea, amestecul de cereale din care este distilat bourbonul trebuie să conțină cel puțin 51% și nu mai mult de 79% porumb. Majoritatea rețetelor folosesc aproximativ 70% porumb, ceea ce îi conferă porecla tipică de „whisky de porumb”.

Bourbonul trebuie să fie îmbătrânit timp de cel puțin doi ani într-un butoi nou de stejar alb. Cu toate acestea, astăzi multe tipuri de bourbon au o vechime de patru sau mai mulți ani. Unul dintre cele mai determinante detalii despre personalitatea sa unică este că Bourbonul își câștigă culoarea și o mare parte din aromă odată cu îmbătrânirea în butoi. Lemnul carbonizat oferă zaharuri caramelizate care dau aroma tipică de whisky și una dintre marile curiozități cu privire la elaborarea acestuia este că butoaiele pot fi folosite o singură dată, așa că multe sunt transformate în mobilier sau lemne de foc ulterior.

De asemenea, manipularea butoaielor de bourbon este o problemă destul de specială. Ele sunt păstrate în depozitele cu mai multe etaje numite „rick houses”, spații în care butoaiele de lemn se extind și se contractă în funcție de temperaturile exterioare care pătrund în cele din urmă în aceste „rick houses”. Clima caldă face ca porii lemnului să se deschidă mai mult și să-i confere aroma. Rezultatul este că butoaiele de pe puntea superioară vor avea un gust ușor diferit decât cele de pe puntea inferioară. În ceea ce privește conținutul de alcool, se știe că majoritatea distilatorilor produc bourbon între 40-50% alcool în volum.

În ceea ce privește calitățile sale organoleptice, primul lucru care este relevant de menționat este că bourbonul din porumb are o concentrație mai mare de zaharuri decât whisky-ul din orz, grâu sau secară și, prin urmare, este o băutură mai dulce decât whisky-ul. Fără îndoială, este o caracteristică care înmoaie notele de fum întotdeauna prezente în acest tip de distilat. Pe de altă parte, culoarea bourbonului este gălbuie cu reflexe aurii, în timp ce cea a whisky-ului tinde să fie maronie; Acest lucru se datorează faptului că în această ultimă băutură este permis să adăugați siropuri cu coloranți, în timp ce în bourbon este interzisă. În plus, bourbonul este îmbătrânit în butoaie noi de stejar american; care contribuie la notele de tutun atât de caracteristice acestei băuturi.

Whisky-ul scoțian:

Whisky-ul scoțian este fabricat în principal din orz malțat. Și, din motive evidente, pentru a putea fi numit Scotch, acesta poate fi produs numai în Scoția. Există două tipuri principale: single malt și single grain. Așadar, whisky-ul Scotch single malt este făcut doar cu apă și malț de orz într-o singură distilerie. În schimb, whisky-ul Scotch single grain este produs într-o singură distilerie, dar poate conține și alte cereale integrale care sunt maltate sau nemaltate. Spre deosebire de bourbon, care nu are o perioadă minimă de îmbătrânire, Scotch trebuie să fie învechit timp de cel puțin 3 ani în recipiente de stejar. Odată gata, whisky-ul este distilat și îmbuteliat cu minimum 40% alcool.

În general, procesul său de producție constă din patru etape. În principiu, orzul este scufundat în apă și apoi răspândit pe baza de malț pentru a germina. Odată ce au apărut mugurii, aceștia sunt introduși într-un cuptor, astfel încât orzul să se usuce înainte de a-l măcina. Ulterior, orzul măcinat este amestecat cu apă fierbinte într-un rezervor de piure, care dă naștere unui lichid zaharat numit „must”, care este baza alcoolului. Mustul lichid este transferat în cuve mari numite recipiente de fermentare și se adaugă drojdia. În cele din urmă, lichidul este lăsat să fermenteze astfel încât zaharurile din must să fie transformate în alcool. Acest lichid rezultat este cunoscut sub numele de „wash” sau must fermentat. În cele din urmă, mustul fermentat este încălzit în alambicuri de cupru și partea de tărie este colectată pentru a termina procesul prin turnarea acestuia în butoaie de stejar pentru a permite maturarea.