Ultima actualizare: ieri, 22:30
Locale

FOTO. Povestea sătmărencei care a rămas fără picioare trăind pe stradă. Și-a pierdut părinții, casa și fiica

Direcția de Asistență Socială Satu Mare încearcă să schimbe percepția sătmărenilor despre oamenii străzii printr-o campanie de conștientizare denumită sugestiv ”Beneficiarii Adăpostului de noapte sunt oameni ca noi!” Reprezentanții DAS au făcut publică povestea sătmărencei Katalin Varga, o femeie de 54 de ani care și-a pierdut părinții, casa și fiica, iar mai apoi a ajuns cu picioarele amputate, după ani de zile de dormit pe stradă.

Redăm, mai jos, povestea lui Katalin Varga:

,,S-ar putea să o cunoașteți de undeva de pe stradă. S-ar putea să o fi observat pe undeva plimbându-se cu privirea în gol. Ea este Varga Katalin și are 54 de ani. Un om al străzii ca mulți alții pe care i-ați mai văzut în trecere sau despre care ați auzit. Cândva a avut și ea o casă, părinți și frați. Odată cu moartea părinților s-a dus tot, casă, familie, viață. Și pentru Varga Katalin a fost mult prea greu să depășească toate greutățile.

În urmă cu 20 de ani, fiica ei, Carmen, a fost ucisă. O altă mare durere care a făcut din Katalin omul care să nu mai poată spera.  Dormind pe străzi, i-au înghețat picioarele. De zece ani trăiește cu picioarele tăiate. Fără acte de identitate, fără nicio speranță, înainte de Crăciun, anul trecut, Varga Katalin a ajuns la Adăpost. A primit haine, căldură, hrană, un acoperiș deasupra capului. Sprijinită de specialiștii Centrului Social de Urgență, are act de identitate.

Din această săptămână, Varga Katalin are și certificat de încadrare într-un grad de handicap. Și, mai mult decât atât, are speranța că va fi bine!”

 

3 comentarii

  1. satmarean Răspunde

    Autoritatile locale nu se intereseaza de soarta cetatenilor nevoiasi? Distractiile sunt pe primul loc? De ce a durat atata pana a fost ajutata? Pentru astfel de nevoi nu sunt fonduri? Este greu de inteles. Sunt institutii abilitate care au scopul de a rezolva astfel de cazuri.

    • cârcotaş Răspunde

      Bine zis! Mulţi îşi pierd ,,busola” în diferite situaţii ale vieţii şi cad în excluziune socială. Societatea este foarte haină, funcţionărimea de la DGSPC are salarii babane dar cei de jos, asistenţii sociali care fac efectiv munca au salarii modeste şi, în final, pentru cazuri ca cel expus nu rămâne nimic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.