Bullyingul, noul fenomen în rândul copiilor care poate să fie chiar fatal

Bullyingul, noul fenomen în rândul copiilor care poate să fie chiar fatal

Un nou fenomen social care a căpătat o foarte mare amploare în ultimii ani, este bullying-ul. Conform psihologului Natalia Silaghi, de la clinica Korall, bullying-ul este un comportament intenționat,  respectiv agresorul are intenția să rănească pe cineva, implicând un dezechilibru de forțe, agresorul își alege drept victimă o persoană percepută ca fiind vulnerabilă, slabă și incapabilă de a se apăra singură, un comportament repetat frecvent, în care aceeași persoană este rănită mereu.

Potrivit statisticilor 3 din 10 copii sunt excluși din grupul de copii, 3 din 10 copii sunt amenințați cu bătaia sau lovirea de către colegi și unul din 4 copii a fost umilit în fața colegilor. Statisticile din România, spun că unul din patru copii este umilit la școală în mod frecvent, în prezența colegilor; un elev din cinci agresează verbal sau fizic alt elev; unul din 6 elevi a fost bătut de către un alt coleg; șapte din zece elevi declară că au fost martori la situații de bullying în școală.

Natalia Silaghi are 41 de ani și din anul 2003 este psiholog. În anul 2006 a început sa interacționeze cu copiii de la grădiniță deoarece, ne spune ea, aceasta îi este pasiunea, iar apoi a continuat să lucreze cu adulții. În prezent lucrează ca psiholog atât la gradiniță, cât și la școală, și de asemenea este și profesor de educație socială. S-a simțit mereu apropiată de copii, motiv petru care a rămas în învățământ.

 „Copiii sunt entuziasmați când îi vizitează un psiholog, au foarte multă nevoie de comunicare, de a se exprima, de a descărca propriile emoții și gânduri într-un mediu în care se simnt în siguranță. Există probleme care îi vizează pe toți într-un fel sau altul”, a spus ea.

Psihologul Natalia Silaghi a explicat pentru PortalSM ce înseamnă de fapt fenomenul de bullying, ce e de făcut în astfel de situații, dar și cum ar putea părinții să prevină astfel de comportamente.

În ce constă o acțiune de bullying?

Există patru tipuri sau categorii de bullying: verbal, fizic, relațional si cyberbullying-ul. Cea mai des întâlnită e agresiunea verbală care poate să se întrepătrundpă cu cea fizică, relațională, copilul poate fi bârfit, marginalizat social, iar cyberbullying-ul reprezintă agresiunea pe internet.

Care sunt cauzele, dar consecințele?

Cauzele bullyingului ar putea să fie multiple, eu aș spune că provine din mediul familial și cel social deopotrivă, sunt multiple în sensul că acești copii cumva au nevoie, la baza dezvoltării  lor de cele trei nevoi fundamentale: nevoia de conexiune, de competență și de control. Când cele trei nevoi sunt satisfăcute din familie și experimentate adecvat în societate, copiii manifestă niște comportamente adecvate, în caz contrar, comportamentele încep sa devină neadecvate. La baza bullyingului eu zic că stă nesatisfacerea nevoii de control, copilul înceacă să dețină controlul și să obțină atenția în cadrul școlii prin crearea de diferite situații care să îi satisfacă această nevoie. Prin nesatisfacerea nevoii de competență, copilul nu se simte aliniat cu el, nu are sentimentul că poate, că reușește, că este competent în anumite arii în care și-ar dori, deci apar și sentimente de frustrare. Mai mult decâat atât, copilul simte neovia de a controla situațiile cu care se întâlnește, de a fi el cel care gestionează lucrurile, care decide, deci toate aceste nevoi primordial nesatisfăcute sunt factorii promordiali care stau la baza bullying-ului. Bineînțeles că bullyingul nu apare dintr-o data, există o perioadă între nesatisfacerea nevoilor primordial și apariția bullyingului, prin repetarea și refularea propriilor emoții, gânduri și sentimente se poate ajunge la acest fenomen social dacă nu se intervine. Întâ apar dinamici minore, agresivități, mici conflicte care pot fi trecute cu vederea. Fenomenul nu apare ca și cum acel copil a fost ok până atunci și dintr-o dată s-a întâmplat să se comporte diferit, există niște antecedente în comportamentul acestuia, niște indicatori care cumva nu sunt luați în considerare, care se repetă și cumva finalitatea este comprotamentul de bullying, moment în care deja copilul nu mai poate să își gestioneze partea lui emoțională, nu mai știe cum să o gestioneze și răbufnește.

Pentru un copil este foarte important crearea unui spațiu de liberă exprimare, unde el să se poate manifesta în confort si siguranță deplină și să simtă că este tolerat, înțeles, ascultat și conținut. Este nevoie manifestarea unui nivel adecvat de toleranță din partea familiei prin care copilul să știe că este acceptat așa cum este și în acest fel i se oferindu-i-se o permanentă oglindire, copilul fiind astfel capabil să își oglindească comportamentul prin reflecțiile părinților, să își observe răbufnirea, de ce a reacționat așa, ce l-a determinat.

De asemenea, copilul poate copia orice fel de comportament de la cei care sunt în imediata lui proximitate, în timp ce societatea poate să fie un factor ce declanșează și poate accentua fenomenul bullyingului. Ignoranța pluralistă este un fenomen foarte des întâlnit în societate, ceea ce înseamnă că acest copil vede pe stradă că „nu este problema mea, nu mă implic în astfel de situații ca să nu fiu pedepsit, ca să nu pățesc și eu” și cumva pot ajunge să fie ignoranți cu ceea ce li se întâmplă celoralți din jur, fie că e bătaie ori violență verbală.

Efectele sunt foarte dezastruoase, în primul rând din punct de  vedere emoțional, efectele sunt asupra victim dar și asupra agresorului. Agresatul este cel mai afectat, evident, intervin tulburările emoționale, apare sentimentul că vrea să se închidă în el însuși, depresia, anxietatea, pot apărea și boli, dureri de stomac, sentimentul de vomă, sentimentul că nu mai vrea să meargă la școală, sentimentul că nu mai vrea să interacționeze cu ceilalți copii, frica. Cei mai predispuși acestui fenomen sunt acei copii care s-au identificat un timp îndelungat cu o poziție de victimă în interacțiunile sociale pe care le-au experimentat, cei cu anumite defecte fizice, dificultăți comportamentale și cei care au diverse dizabilități, cei care sunt diferiți de ceilalți, cei care nu pot fi integrați în ,,spiritul de turmă,,.

Efectele asupra agresorului sunt accentarea comportamentului, din păcate, el încearcă, vede că se poate și astfel deoarece martorii nu reacționează de multe ori la acest comportament al agresorului, victimele reacționează deoarece sunt atrase în această dinamică de către agresor și atunci ei dezvoltă o întărire pozitivî a acestui comportament, deoarece uneori sunt văzuți bine de către ceilalți copiii, iar probabilitatea de a repeta fapta este foarte mare deoarece beneficial secundar pe care ei îl obțin experimentând un astfeld e comportament este puterea.

Fenomenul bullying poate afecta orice tip de comunitate, grupuri sociale, unde persoanele interacţionează unele cu altele: la şcoală, la locul de muncă, în familie, în cartiere, în biserică, în mass media, chiar între ţări etc.

Cum pot părinții să prevină fenomenul de bullying?

Eu aș insita pe satisfacerea celor trei nevoi de bază primordiale ale oricărui copil, în calitate de părinți să fim foarte atent la copilul nostru, să îi creăm acel spațiu de exprimare și relaxare, în care copilul dacă simte nevoia de descărcare, să o facă într-un mod adecvat, să comunicăm foarte mult cu proprii copii. Discutând cu ei chiar și situații ipotetice, dacă copilul nu este obișnuit să se deschidă în fața părintelui, vorbind cu ei diferinte situații auzite, părinții pot reuși să vadă care este realitatea pe care o proiectează ei, cum anume gândesc copiii, cu ce se indentifică, cu rolul de victima ori cu cel de agresor, ce ar face în aceste situații dacă ar implicați.

În ce categorie de vârstă este cel mai des întâlnit fenomenul?

Acets fenomen este mai vizibil la școlari, existând și cazuri în care copii de clasa a II a s-au confrunta cu un astfel de comportament. Și preșcolarii sunt afectați, dar la ei intensitatea nu e atât de mare, sunt mult mai compliabili la regulile adultului, respectă niște principii, independența lor este în curs de dezvoltare și se raportează mai mult la adulți decât școlarii care au dezvoltate déjà anumite responsabilități: de a fi autonomi, independenți, de a se descurca singuri, e ceea ce este dezirabil pentru evoluția lor, dar reversal medaliei este că ei pe măsura ce experimentează diferite situații de-a lungul vieții lor, se raportează tot mai puțin la adulții din viața lor, iar timpul adulților este încăarcat cu multe sarcini cotidiene și nu întotdeauna sunt atenți la ce stuații noi și perturbante apar în viața copiilor. Nici adulții nu sunt liberi de acest fenomen de bullying, doar că lucrurile sunt gestionate altfel și nu evoluează în forme atât de avansate și nici nu se manifestă acest fenomen atât de frecvent, mai puțin în cazul celor predispuși la violență domestică care își gestionează cu greu propriile emoții.

Cu câte astfel de cazuri v-ați întâlnit în cabinet?

Sunt foarte multe cazuri, potrivit statisticilor 3 din 10 copii sunt excluși din grupul de copii, 3 din 10 copiii sunt amenințați cu bătaia sau lovirea de către colegi și unul din 4 copii a fost umilit în fața colegilor. Există niște pachete emoționale pe care fiecare fiecare copil l-a trăit mai mult sau mai puțin. Totul pornește din propriile experiențe în care a fost bătut, ori amenințat, agresat verbal, șantajat emoțional și nu a avut spațiu în care să își exprime acele sentimente.

Care ar fi soluția problemei?

Soluția ar fi pe mai multe planuri, nu o vad ca fiind un singur factor responsabil pentru remedierea situației. Valoarea este atunci când se formează o echipă multidisciplinară formată din psihlogul școlii, părinți, cadrele didactice și instituții sociale responsabile cu protecția împotriva fenomelor de acest fel. Sentimentul pe care îl au copiii când eu predau este că nimănui nu-I pasă, că drepturile le sunt încălcate în mod contant, iar autoritatea care este părintele sau adultul care îi formează nu ține cont de părerile lor, astfel că ei nu își pot exprima frustrările. Sistemul educațional ar putrea să participe la această gesitonare a emoțiilor, să nu îi încărcăm inutil cu tot felul de emoții. Toți acești factori se întrepătrund, se împletesc cumva și finalitatea constă în acest comportament. În condițiile în care părinții spun „ok și cum pot să fac toate astea dacă am două joburi?”, în condițiile în care sistemul de învățământ e axat pe a da pedepse, în a scoate în evidență comportamentul negativ, a venit și pandemia care nu a fost deloc favorabilă unei stabilități emoționale, ba chiar mai mult a accentuat senzația de panică, frică, ca urmare copiii sunt mai îngrijorați, mai sensibili, uneori chiar mai depresivi și anxioși. Tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru crează o presiune asupra copiilor noștri.

Care sunt recomandările dumneavoastră?

În combaterea acestui fenomren aș merge pe creșterea sentimentului responsabilității pentru propria persoană și pentru ceilalți mai ales când se află în situații de pericol, dezvoltarea asertivității la copii, programe de dezvoltare socio-emoțională, dezvoltarea rezistenței la frustrare, acceptarea opiniei celuilalt chiar dacă e diferită de propria opinie, responsabilizarea școlarilor care au comportament violent prin aplicarea unor masuri de interventie cu potential educativ și formative și implicit evitarea centrării exclusiv pe sancțiune și eliminarea din practica educaționala a unor sancțiuni care contravin principiilor pedagogice (de exemplu, sanctionarea comportamentului violent prin notă, repetenție,pedepsire etc.), precum și programe anti-bullying și campanii de conștientizarea și intervenție a acestui fenomen realizate la nivelul școlii și al întregii comunități.