Povesta lui Csabcsi, 50 de ani pe ritmuri. A început bătând la oalele de gătit

Acum, în 2022, se împlinesc 50 de ani  ani de când Cserey Csaba, cunoscut de toată lumea ca Csabcsi, și-a început călătoria muzicală care i-a devenit chemare, pasiune și viață. Convingerea lui față de muzică îl descrie foarte simplu „Fără ritm, nu există viață!”, iar atunci când vine vorba despre a cânta la instrumente se naște în el o viziune muzicală versatilă și creativă. Instrumentele prind viață sub mâinile lui.

Csabcsi a crescut între munții Harghitei, în Gheorgheni și de foarte mic copil a fost atras să caute chestiile interesante. A fost sportiv, practicând alpinismul și atletismul.

Pasiunea pentru muzică și-a descoperit-o la vârsta de 12 ani, în anul 1969, când la școala la care era elev a cântat o formație, iar atenția lui s-a focusat cel mai mult asupra toboșarului, curios fiind. Deja în 1970 a cântat în trupa școlii.

„Când eram eu la școală se făceau seri de ceai, se dansa, nu erau atunci casetofoane, ci doar pick up-uri, veneau formații din clasele mai mari și când am văzut asta, m-a atras și simțeam că vreau să cânt și eu sau cel puțin să încerc”, a mărturisit Cserey Csaba pentru PortalSM.

Mergând dintr-un loc în altul a întâlnint o mulțime de oameni interesanți, așa s-a întâmplat și în 1971 când a întâlnit un tip, un toboșar foarte bun, despre care a aflat după foarte mult timp că a fost primul toboșar al trupei Phoenix, undeva la începutul anilor ’60. Csabcsi spune că el a avut o influență destul de mare asupra carierei sale, dar și prietenii cu care cânta.

„De loc era din Petroșani, cam o lună ne-am tot întâlnit de câteva ori și ce am văzut la el a fost ceva foarte interesant, el mi-a dat un șut în fund și am mers foarte departe, dar bineînțeles și prietenii cu care am stat și am încercat să cântăm. Nu aveam instrumente, în vremea aia se găseau greu, prima mea tobă a fost cea de pionier și oalele de gătit. Când am început să cântăm la școală, am făcut cu mâna mea niște tobe, din lemn, piele de câine, iepure, capră, ce găseam”, a povestit Csabcsi.

În 2019, Cserey Csaba a organizat o expoziție de instrumente de percuție, singura de acest tip, aici în Satu Mare, la Casa Meșteșugarilor, unde a etalat 100 de instrumente pe care le deține.

„Îmi iubesc toate instrumentele, când iau un instrument în mână, ală îmi place cel mai mult, ce aș putea spune că e aproape de inima mea este Hengramul, pe care l-am cunoscut în 2005-2006, care de fapt în anul 2000 a fost redescoperit dupa 3000 de ani. E un instrument melodic din Asia, sunt foarte pasionat de instrumentele asiatice, dar toate intrumentele îmi plac”, a afirmat percuționistul.

Csabcsi nu cântă doar la instrumente de percuție, ci și la pian și chitară, el spune că nu este foarte bun, dar se descurcă.

„În viața mea am cântat toate stilurile, în primul rând pentru că eram nevoit. Am început cu muzica rock, bineînțeles, apoi am mers în crâșme, am cântat la nunți, apoi am avut tangență cu foarte mulți africani, asiatici și m-am băgat și în stilurile lor. Muzica pe care o cânți frumos sună bine, indiferent de stil. Liberatate muzicală o găsesc în jazz, acolo ești tu, în celelalte stiluri trebuie să te acomodezi, spectatorul este un factor care te face să cânți bine”, a spus Csabcsi.

În cei 50 de ani de activitate muzicală, Cserey Csaba, a urcat pe marile scene alături de artiști din diferite culturi ale lumii precum România, Ungaria, Austria, India, Ghana, Algeria.

„Când am început muzica, lucrurile erau mai restrânse, paleta nu era atât de mare, însă inima oamenilor era mult mai aproape de muzicanți și inima lor către spectatori. Nu erau scene mari și eram mai aproape unul de altul, mult mai bine comunicam. După ce au crescut scenele, a venit și în muzica comerțul, banii și toate acestea care zic eu, nu trebuiau, atunci era într-un fel bine, în altul nu, de la simplicitatea de atunci și până acum au apărut o grămadă de stiluri. De fapt stilurile nu prea s-au schimbat, doar că aceleași stiluri care au fost cândva în anii 30-40-50, tot alea s-au format puțin altfel și toată lumea a început să le numească ca fiind rap sau reggae. De exemplu Bob Marley cânta aceeași muzică populară ce se cânta mai de mult în Africa. Omul trebuie se se adapteze, eu am foarte mulți elevi, de la mic la mare și toți vin și spun ce simt, și degeaba esti profesor, și tu ai de învățat de la copii, așa am reușit eu să mă adaptez cu toate stilurile”, a precizat Cserey Csaba.

Csabcsi niciodată nu s-a găndit să renunțe la muzică, în momentul în care nu a reușit să facă ce și-a popus a intrat în sala de repetiții și a exersat până când totul s-a ridicat la nivelul așteptărilor lui. Mereu a avut un țel și știa că pentru el trebuie să lucreze.

„Omul trăiește un an, doi, zece, douăzeci, face ce face și la un moment dat o ia pe altă cale. Eu am avut noroc în viață fiindcă am reușit să trăiesc din ceea ce iubesc, am trăit momente în care viața din spatele scenei a fost foarte grea”, a adăugat artistul.

Csabcsi spune că un percuționist bun trebuie să fie în primul rând om, apoi trebuie să fie foarte drept cu el însuși, susține că dacă te minți pe tine, minți pe toată lumea, trebuie în primul rând să crezi tu tot ceea ce faci, să ai încredere în tine, fapt care se vede și în exterior. În al doilea rând, percuționistul trebuie să exerseze foarte mult, dacă este în fața camerelor trebuie să știe să coboare de acolo, să știe unde îi  este locul și să știe să gândească ca om, să știe să iubească, să aibă sufletul bun.

Legat de spectacolul „Csabcsi 50” ce urmează să aibă loc, percuționistul spune că nu l-a organizat neapărat pentru cei 50 de ani trăiți lângă tobe, ci l-a făcut ca să ofere cumva oamenilor ceva ce în ultimii doi ani s-a oprit odată cu pandemia.

„Oamenii care vin sunt prietenii mei care sunt foarte buni muzicanți. Unul dintre ei a făcut facultatea de percuție în Los Angeles, a fost elevul toboșarului din trupa lui Toto Cutugno, al doilea a fost un percuționist care cântă cu marii muzicanți din America și din India, al treilea este un fost elev de-al meu care acum este compozitorul coloanelor sonore marca Netflix, mai vine un fost elev de-al meu din Gheorgheni care are acum mai multe trupe, lucrează și la un post de televiziune și din Satu Mare vin artiști precum Black River Blues Band, Szekely Gabriella. Urban Tribal Band, este trupa mea pe care o am alături de soția mea, are un stil interesant deoarece ea cântă muzică populară maghiară și am combinat-o cu ritmuri africane”, a informat Csabcsi.